Azi, c-a fost si Bobi liber, ne gandeam sa facem undeva o excursie, nu mai lunga de cateva ore, in familie. Voiam si ceva afara, atat cat sa ne simtim ca-ntr-o excursie, dar si inauntru, pentru ca vremea nu mai e chiar de excursii. Asa am ajuns la Black Creek Pioneer Village, unde nici nu ne-a luat prea mult timp sa ajungem avand in vedere ca e pe Steels cu Jane, adica la vreo 15 minute de condus de la noi de-acasa. Acesta este un muzeu in aer liber, dar si in interior, recomandat ca punct de atractie turistica si de Trip Advisor. Este, deci, mai mult decat o destinatie pentru localnici.
Black Creek Pioneer Village e un fel de muzeu al satului la sensul ca te poti plimba acolo printre cladiri de pe vremea cand s-a constituit Confederatia, la 1867, aduse din diverse zone ale provinciei Ontario, asa cum au fost ele construite in secolul al 19-lea. Si poti bate si la usile lor avand toate sansele sa-ti deschida cineva si sa te invite inauntru. Cladirile, fie ca e vorba de fosta locuinta a unui om bogat, de o fierarie, o scoala sau un hotel, sunt mobilate cu artefacte de la aceeasi vreme. Iar oamenii care te intampina, angajatii muzeului adica, poarta haine asa cum se purtau ele acum 150 de ani in urma. Noi am stat mai mult in resedinta avocatului Burwick, in care mirosea a foc de lemne si a gaz de lampa, o casa cu etaj si cu o arhitectura georgiana, construita in Woodbridge, la 1844. Deci chiar de dinainte de facerea tarii. Ca si Half Way House Inn, un han pe care l-au adus la Black Creek din Scarborough, si care, azi, are o berarie la subsol, unde turistii pot degusta beri facute dupa retete si tehnici folosite pe-atunci. Noi nu am mai coborat la berarie, nici macar sa facem o poza, ca turistul cel mic are fitilul rabdarii scurt si deja i se terminase si incepuse sa-i arda, in loc, pipota.
E de zabovit pe-acolo insa si o zi intreaga daca vrei sa vizitezi toate cele 40 de cladiri. Chiar si sa le vezi pe toate numai din afara si tot iti ia mai mult de doua ore cat am stat noi. Dar noi ne-am dus cumva la pomana si ce-i de dar nu se mai cauta la dinti. Cand cautam dimineata sa cumpar bilete, am vazut la ei pe site ca in fiecare marti, de la ora 2 si pana inchid, la 4, intrarea e moca. Moment in care am inteles si de ce Google zicea ca ziua cea mai populara de vizitat muzeul e tot marti. Daca interesul lor a fost ca asa sa ne zgandare curiozitatea de-a ne uita prin casele oamenilor, fie ele si de la 1800 toamna, au reusit. Eu abia astept sa mai cobor la ei in sat, si-n timp.
PS: E chiar amuzant c-am vorbit despre satuc ca din alte vremuri, cand cei in afara timpului acolo eram doar noi.
Place Nouveau 
Un răspuns la “La (un fel de) Muzeul Satului”
Langa Ottawa, este Upper Canada Village, e malul fluviului St. Lawrence. Este im acelasi gen, au moara unde macina graul cu uneltele din 1850, tamplaria e facuta cu masini vechi, in brutarie coc paine in cuptoare cu lemne, din faina facuta din graul de acolo. Este o experienta. Mie imi place foarte mult. Painea o poti cumpara la magazinul lor, are gustul painii facute la sat. E o placere sa iti petreci ziua acolo. Au spectacole de genul https://youtu.be/l3yQN0QY660 Travelling Tiltons.