Ce sentimente aveti voi fata de Romania? Nu cred ca exista cineva nascut si crescut in Romania, fie ca a plecat de acolo sau nu, care sa nu simta ceva pentru tara aia. Sentimentele nu trebuie sa fie numai de bine, pot fi si resentimente. Nu exista raspuns gresit la intrebara asta pentru ca, pana la urma, si indiferenta tot un sentiment e.
Eu, recunosc, sunt un pic biased, si din cauza asta nu ma pot bucura de reusitele ei pe deplin (daca are), chiar si dupa atatia ani departe. Fara a insemna ca ma bucur de necazul ei, dar pur si simplu imi e greu s-o laud. E ca atunci cand te-a dezamagit un prieten si-i porti pica. Pica asta nu inseamna ca vreau sa ii pun piedica cand il vad pe strada sau sa trec cu masina peste el, ca asta ar insemna sa fiu razbunatoare si chiar nu sunt. Desi, si sentimentele acestea indelungate tot o forma de razbunare par.
Nu ma simt mandra cand zic ca-s romanca, dar nu ma simt nici nemandra. De-acolo provin si contravin, dar nu simt nevoia sa ma bat cu caramida in piept pentru asta, dar nici nu arunc cu caramida inspre asta. Adica nu vorbesc, de obicei, Romania de rau in fata strainilor, desi adevarul il mai spun.
Nu mi-e dor, ba am ajuns in stadiul in care o deplasare pana acolo mi pare bataie de cap, mai ales daca parintii imi vin aici sa ne vedem. Cu oamenii cu care m-am tras candva de sireturi acolo, ma trag acum pe facebook si nu simt ca-mi trebuie mai mult. Daca inainte ma uitam la poze facute prin București, iar amintirile mele pe strazile lui tineau loc de filtru, acum Bucureștiul mi se pare doar degradat.
Nu ma trage ața intr-acolo, desi legata de Romania voi fi toata viata pentru ca vorbesc românește acasa si limba materna e purtatoare de virus national. Ma simt bine printre romani, dar, in mod ciudat, nu printre cei de aici, desi prietenii mei cei mai buni de aici romani sunt.
Stirile de acolo ma revolta, dar nu cele din ziare sau de la televizor, ci cele date de parintii mei. Imi mai povestesc de pe la munca sau cand se mai duc pe la doctor si-asa imi vine cateodata sa urlu de sa mi se-auda ecoul peste ocean…
Cand ceasu-ti spune ca e miezul noptii, te duci acasa si te culci. Asta a fost ca o vorbarie goala in betia noptii, ca de baut, n-am baut nimic de ani de zile!
Place Nouveau 
Un răspuns la “Insomnii”
Sunt roman, am urit Romania de cind am facut ochi pe lumea asta. Am detestat romanii si i-am considerat primitivi, brute,desi am fost fortata sa traiesc printre ei. Cind am scapat peste granita am avut impresia clara ca am scapat de la casa de nebuni. Prieteni in Romania nu am, insa avem cativa prieteni romani de baza, aici in Canada. Nu m-as intoarce in Romania sub nici o forma, nu ma intereseaza sa o vizitez, ca stiu foarte bine din ce „shit hole” am plecat , vorba lui Trump …