Mai tineti minte ca ziceam mai devreme ca civilizatia si organizarea iti dau mai putine batai de cap si, prin urmare, mai putine motive de a te enerva? Cuvintele mi-au fost confirmate mot-a-mot de un articol citit aseara pe un blog in care autoarea, care traieste in Bucuresti, povesteste la ce-i este supusa rabdarea in fiecare zi din cauza locului ei de parcare. Un loc de parcare pe care il detine, nu neaparat ca e proprietara bucatii de pamant de sub masina, dar pentru ca plateste pentru el o anumita suma de bani la primarie. Spune ea ca atunci cand locul e liber, pentru ca ea sau sotul ei pleaca de acasa, oricine vine si isi aseaza masina acolo. Bine macar ca nu si atunci cand sunt acasa. Si sa zicem ca asta ar fi un act, desi anormal, macar ingaduitor, avand in vedere ca in Bucuresti parcarile sunt, ca si pe timpul lui Caragiale, sublime, dar insuficiente cu desavarsire. Problema e ca atunci cand se intorc acasa, locul e in continuare ocupat, si pentru ca nu este posibil sa dea de proprietarul masinii infractoare, ei sunt, la randul lor, nevoiti sa se invarta in cerc prin jurul cartierului, poate, poate gasesc un loc liber al unuia care nu-i acasa, care la randul lui cand se va intoarce…tot asa. Imaginati-va invarteala asta, in cerc, dar fara un sens si intelegeti de ce te iau durerile de cap si toti nervii.
Lasand la o parte faptul ca in Toronto nu vei vedea niciodata imaginea aia inghesuita a masinilor parcate pe jumatate de carosabil si tot trotuarul, canadienii neaducand lipsa de parcari, terestre, subterestre si supraterestre, chiar daca sunt scumpe, ma voi rezuma la a va spune ca si la bloc lucrurile sunt foarte clare. Nimeni nu fura, ca in Bucuresti, parcarea altuia, si nici nu sta la panda pentru un loc liber. Indiferent ca este un bloc de rental sau unul mai fancy, de condo, toate cladirile au parcari subterane. Subsolul blocurilor este practic un parking. Fiecare proprietar, sau chirias, detine un loc, sau chiar doua, care nu-i poate fi ocupat de altcineva nici daca lipseste de acasa un an. Nici n-ar putea pentru ca in parcarea blocului, proprietarul sau chiriasul intra cu masina doar daca are cartela de acces.

La blocul in care detin un apartament, lucrurile stau intocmai cum le-am descris mai sus, si la fel stateau si cand locuiam cu chirie. Aici, blocul are si cateva locuri de parcare la suprafata, rezervate vizitatorilor. Paznicul, dupa ce te intreaba scopul si durata vizitei, te lasa sa intri si poti, evident, sta cat vrei. Locurile acestea sunt gratis si date in ordinea primului venit. De obicei ajung pentru toata lumea, mai putin sambata, dar daca nu ai noroc sa prinzi unul, chiar langa bloc, e un lot de parcare subteran, unde poti sa-ti tii in siguranta masina toata noaptea. Contra-cost, in functie de cat timp ai nevoie. Asa ca, daca veniti la mine in vizita, sa nu stati mult, ca va costa parcarea.
3 răspunsuri la “Viata la bloc. Despre parcari.”
Nici la noi la bloc nu se ocupa locurile de parcare marcare corespunzator, problema la noi e faptul ca sunt prea putine, fiecare apartament are alocat un singur loc de parcare, dar toti avem cate 2 masini…
La mine la bloc, majoritatea au tot un loc de parcare. Sunt si care au doua, dar mai putini. In situatia asta inchiriezi de la vecini. De exemplu, la mine in bloc un loc de parcare costa 40-50 de dolari pe luna. Noi avem o singura masina si, deci, nu avem problema asta, dar daca am mai cumpara una, sunt la avizier anunțuri cu locuri de închiriat.
Wow 50$ pe luna? La ce pretentii demente am vazut la chirie in Ottawa, chirie de 1600-1700 + ceva utilitiati + loc de parcare (50-200$+tax). Eu n-o sa platesc in veci o suma mai mare de 60-70 pe un loc de parcare, e uimitor cum in To e mai ieftin si nu e ca si cum stai in ghetto.