Place Nouveau

Daca m-ar intreba cineva, din tot ce am citit pana acum, care carti mi-au placut cel mai mult, as raspunde, fara ezitare, ca toate. N-am citit nicio carte care sa nu-mi placa. La propriu. Am abandonat lectura in momentul in care mi-am dat seama ca timpul meu e mai bine petrecut si daca mi-l pierd uitandu-ma in gol decat in paginile „goale” ale unei carti. Sunt atat de multe carti bune pe lumea asta, si toate la indemana, iar eu am atat de putin timp, de-ar fi ca si cum dintr-un copac cu mere coapte, eu as alege sa le manac pe cele de pe jos!

Eu citesc literatura, stiti asta. Este un hobby. Singurul lucru pe care il astept de la placerea asta este exact asta, placere. Nimic mai putin. Nu-mi place sa citesc orice, ci numai ce-mi da o stare de fericire, ca o carte care imi place exact asta imi provoaca, exaltare. Poate sa fie si o carte foarte trista, cu un subiect adica foarte deprimant, cand o judec, o fac prin prisma fericirii pe care mi-a produs-o la nivel intelectual. Bineinteles ca nu subiectul ma face fericita, ci faptul ca intelectul meu s-a bucurat ca a primit ceva bun.

Cu unele carti stiu din start ca nu mi-as bate capul, indiferent de cat de stralucitoare le-ar fi coperta. Cartile acestea sunt ca si moarte pentru mine, ceea ce e de apreciat la ele pentru ca nu ma fac sa sper, mai ales degeaba. Cum fac altele, pe care le incep, dar imi insala asteptarile imediat si renunt la ele repede. Acestea sunt mai rele decat primele pentru ca pe langa ca sunt la fel de proaste, mai sunt si inselatoare.

Altele insa nu sunt neaparat rele, dar nu-s genul meu. Si pe acestea le abandonez, nu asa de usor insa, ci incerc sa lupt putin pentru ele, poate e, de fapt, ceva in neregula cu mine. Asa mi s-a intamplat cu acea carte cu care ma laudam ca am luat-o acum ceva timp din Costco si la vederea careia ma entuziasmasem, The Handmaid’s Tale. Am ajuns cu greu la pagina 90, din multe sute cate are, si asta pentru ca de fiecare data cand ma reapucam de citit din ea, ii mai dadeam, de fapt, inca o sansa. Parca imi era greu sa accept ca nu-mi trezeste niciun fior intelectual si inca speram ca, pe parcurs, parerea mi se va schimba. Nu mi s-a schimbat, de paginile cartii acesteia trag cu aceeasi plictiseala cu care trag cateodata de timp. Si pot accepta asta cand sunt la job si-astept sa se faca 5 sa plec acasa, dar in niciun caz de la o carte, al care-i scop pentru mine este, dimpotriva, sa-mi dea valoare timpului, nu sa mi-l faca si mai de cacao. Nu cred ca e ceva in neregula cu ea, chiar nu cred, poate fi interesanta pentru altii, dovada ca pe Goodreads are o gramada de ***** de la cititori. Dar pur si simplu nu e genul meu, confirmandu-mi inca o data ca mie nu-mi plac distopiile. De exemplu, desi inceputa de vreo doua ori, eu nici The Brave New World n-am putut-o citi niciodata pana la capat. Asta nu inseamna ca nu e o carte buna, inseamna doar ca nu imi place mie. Eu nu-i voi da nici macar *, si nu pentru ca nici atat merita, ci pentru ca prefer sa ma abtin. Nu cred ca e corect sa dau note unei carti pe baza preferintelor mele de lectura, ci doar pe calitatea ei literara, dar cum n-am citit-o pana la final si nici n-o voi face, prefer sa o ignor, ceea ce nu e acelasi lucru cu ignoranta, ca sa si citez ceva din ea.

PS: Incep azi sa ma uit la serial.