Oficial, luni va fi prima zi, dar pana atunci avem dreptul la doua „visiting days”, doua zile de acomodare la noul mediu adica. Azi a fost prima dintre ele, maine va fi a doua.
Programul de vizita a fost intre 9:30 si 11:30 si mi s-a sugerat de catre stafful cresei sa il respect, chiar daca eu as fi avut intentia sa o las cel mult o ora acolo in prima zi. Sau 5 minute, cum mi-a sugerat, sarcastic, Bobescu. Asa ca acum beau o hot chocolate intr-un Tim Hortons, vizavi de locul faptei, si scriu aceasta postare ca sa treaca timpul mai repede.
Politica acestui daycare este de tipul cold turkey. Adica nu te duci acolo si stai cu copilul, cum mi s-ar fi parut mie mai normal, ci stai cel mult 10 minute, dupa care ii zici pa si pleci. Fara sa te mai uiti inapoi. Catiusa mi-a facut experienta asta, la care m-am gandit terorizata zi si noapte, o saptamana intreaga, mult mai usoara decat m-am asteptat. Nu stiam la ce sa ma astept, prin urmare ma asteptam la ce-i mai rau. Ea insa a fost, de cum a intrat pe usa, prea ocupata cu jucariile ca sa-mi simta si gandurile tremurandu-mi de emotie. Probabil credea ca am adus-o la community centre, unde ei ii placea sa mearga, judecand dupa cum i se lumina fata de fiecare data cand ajungeam acolo. Inainte de a pleca, ea in continuare mai preocupata de noile jucarii decat de problemele mele, i-am zis ca trebuie sa plec, dar ca ma intorc imediat sa o iau, si i-as mai fi zis si la cat ma intorc, apoi as fi pupat-o putin, dar mi s-a pus un nod in gat si mi-a venit sa plang, asa ca am fugit ca sa nu ii stric mood-ul.
Nu stiu ce face acum, poate plange (din nou ma gandesc la ce-i mai rau), dar faptul ca nu a fost suparata cand am plecat, ci vesela si foarte interesata de copii si de jucarii, m-a linistit intr-atat incat sa ma pot abtine de la a suna intre timp sa vad ce face. Mi s-a zis ca pot sa sun, dar mi-e ca daca o fac si imi spun fetele alea ca plange nu voi mai fi in stare sa astept ca aceste doua ore sa treaca pana la capat, facand lucrurile mai rele decat ar fi deja. Asa ca mai bine continui sa-mi mut gandurile aici, in cafeneaua de peste drum, si sa mi le vars in tastatura asta decat in capul doamnelor de la cresa. Apropo de doamne. In camera copiilor era o tanti foarte calda si de treaba, dupa infatisare, probabil filipineza (cum altfel?), de care m-am atasat eu foarte repede (eu fiind foarte picky la oameni si cu un simt monstruos), asa ca nu am nicio indoiala ca si Catiusei ii va placea de ea. Tanti asta, Sally pe numele ei, avea grija de doi copii, restul fiind afara (sunt 10 in total cu 3 ingrijitoare). Acestia dinauntru fusesera adusi mai tarziu si urmau sa iasa afara dupa ce ceilalti veneau inauntru. Copiii ies in curte de doua ori pe zi. Afara sunt probabil nu mai multe de 5 grade si ei mergeau de-a busilea, unii cu mainile direct pe asfalt. Asta e ok. Nu sunt un freak nici cu germii, nici cu frigul, nu in tara asta, asa ca v-am spus asta doar ca pe o remarca, nu ca m-ar fi deranjat in vreun fel.
Oricum, Catiusa nu va prinde decat o tura afara, la a doua o va scoate bunica-sa, pentru ca va merge la gradi numai dimineata. Dimineata cand se va trezi ea de buna-voie si nesilita de nimeni. Nu vreau sa o las acolo toata ziua, mai ales ca am alternativa, dar o jumatate de zi implicata in diverse activitati alaturi de alti copii de-o seama cu ea va fi cu siguranta benefic pentru dezvoltarea ei. Va afla ca exista si alti copii pe lume, cu care, si in preajma carora, va invata sa se poarte, se va obisnui cu rutina si va invata engleza in paralel cu romana mai repede decat ar fi putut-o face cu bunicii, care stiu engleza de la filme, din pauza publicitara. Am de gand sa merg cu combinatia asta cel putin pana face 1 an si jumatate, poate chiar 2, depinde cat rezista si bunicii pe la noi. Sau noi cu bunicii 😋. Marti ii abia asteptam la aeroport. Pana atunci, pleaca azi Bobi in Romania si se intoarce inapoi inainte de a ajunge bunicii, ca sa ii poata lua de pe Pearson. Prin urmare, singure acasa fiind, va invit pe la mine sa ne facem de cap. Vom incepe cu curatenia prin casa, dupa care mai vedem noi.
Revin cu un later update, dupa ce o iau pe Catiusa de la gradi. Pana atunci mai e mai putin de o ora si eu inca sunt ok. Sper ca si ea e la fel.
Place Nouveau 
6 răspunsuri la “Prima zi la gradi”
Asteptam update-ul. Cum a fost?
Update-ul nu e foarte vesel. Catiusa a plans dupa mine. Se pare ca e un proces avand in vedere ca e prima data cand se afla singura, adica fara mine, intr-un mediu strain. Nici pt mine nu e mai usor acum. Vedem maine cumva fi. Cica intr-o saptamana ar trebui sa fie ok. Sa vad cum rezist atata. Cand m-a vazut s-a inveselit, iar dupa nu a mai fost suparata deloc. Se va obisnui pana la urma. Toti trec prin asta. Revin cu update poate maine sau cand ma mai inveselesc putin ☹️.
Din ce am auzit si de la altii de regula e mai greu pentru mama. Copiii se acomodeaza mai usor. O sa fiti bine amandoua, don’t worry. 🙂
Mersi, Lavinia. Sper sa nu dureze mult acomodarea asta. Cica depinde si de copil. Eu ma asteptam sa planga. Atitudinea ei de dimineata m-a surprins, dar ea nu si-a dat seama pe moment ce se intampla. Nu am mai fost niciodata cu ea nicaieri s-o las singura, de unde era sa stie ce o asteapta? Abia cand a realizat ca nu mai sunt acolo a inceput sa planga. Si a cam tinut-o. ☹️ Si-a revenit imediat dupa ce m-a vazut. Ea a uitat de cum am iesit de acolo, dar eu inca nu mi-am revenit. Pt mine va fi greu pana voi sti ca ea e ok acolo.
Sunt mici si se adapteaza rapid, clar plang la inceput pentru ca e mediul nou si sunt inconjurati de oameni noi…importanta este si atitudinea ta, sa-i transmiti incredere si siguranta ca totul va fi bine 🙂 succes!
E normal sa planga, dar tot normal e sa se invete sa stea si cu altii, asa ca tr sa mergem. Dupa cum vezi, m-am trezit mai determinata, ca aseara vb cu Bobi pe whatsapp si ii ziceam ca nu o mai duc 👍.