Oamenii reactioneaza diferit atunci cand vad flori. Stiti, unii se apleaca si le miros, altii le rup, altii le admira din priviri, altii trec pe langa ele fara sa le vada, unii le stiu pe nume, altii le stiu locul, unora le place sa le sadeasca, altora doar sa le primeasca, unii le preseaza, altii le mananca (nu, serios, am avut eu in Romania o sefa „poeta” care manca flori). Mie imi place sa le privesc prin lentila aparatului de fotografiat. Dintotdeauna mi-a placut sa fac poze la flori, cel putin de cand am avut un aparat, iar prima reactie pe care o am cand vad o floricica e sa-mi scot telefonul din buzunar. Imi plac atat de mult incat mi se pare prea putin doar sa ma uit la ele, iar de rupt ca sa mi le insusesc, nu fac asa ceva. E modul meu de a intra in posesia lor, chiar daca poate nu ma voi mai uita la pozele astea niciodata. Nu le cunosc decat generic numele, dar nici nu mi se pare important sa il cunosc. La faza asta sunt de acord cu poetul englez, „Un trandafir, oricum ii spui, iti da acelasi scump parfum”.
Desi anul asta in Toronto primavara a intarziat foarte mult, vreo trei saptamani, asa, oricand vine, ramane pentru mine perioada din an pe care as pune-o pe cartile postale. Ziceati ca foliajul multicolor al copacilor face toamna cel mai frumos anotimp canadian? Inseamna ca nu i-ati vazut culorile primavara.
Iata-le!
Place Nouveau 