Place Nouveau

Cand eram mica, mama m-o invatat sa nu rad de oamenii handicapati. Defectele fizice ale cuiva n-au fost niciodata la noi in casa subiect de batjocura. Asa ca am crescut mare cel mult compatimindu-i pe cei fizic nefericiti. Am emigrat in Canada si aici am invatat ca si compatimirea e o forma de condescendenta si ca cea mai potrivita atitudine fata de oamenii cu diverse dizabilitati e nicio atitudine. Trebuie tratati ca pe niste oameni normali care n-au niciun defect vizibil. Ma refer aici, deci, la atitudinea fata de ei ca fiinte umane, nu ca atitudine fata de abilitatile lor, ca nu-i poti da unui orb sa citeasca, cel putin nu cu alfabet normal, fara ca implicit sa nu-ti si bati joc de el. Dar, cu siguranta, ii poti facilita integrarea in societate, cu ajustare de logistica, gen alfabetul Braille.

Am ajuns astfel un om cu un nivel de acceptare a tot ce-i fizic diferit, acceptare deci, nu doar toleranta, foarte mare. Am, bineinteles, preferintele mele in materie de fizic barbatesc atragator, dar asta tine strict de mine ca fiinta sexuala, nu sociala. Iar asta nu se pune, sau, mai degraba, hai sa zic ca asta se exclude din problematica fie si doar pentru ca nu caut asta tot timpul. Sau, ma rog, nu sunt nevoita sa caut afara din bârlogul meu. Asa se face ca mi-e totuna daca esti gras sau slab, frumos sau urat, daca iti plac femeile sau barbatii, daca ai doua picioare sau trei. Daca mergi frumos cu ele pe strada si nu intri cu camionul in mine pe trotuar, I don’t care.

Dar cred ca tocmai am descoperit o categorie de oameni cu defecte fizice despre care mama nu m-a invatat sa nu rad, pentru ca mutantii astia nu aparusera pe atunci. E vorba de cei care isi fac atat de multe operații estetice ca pur si simplu nu numai ca nu mai seamana deloc cu versiunea lor inițială, dar nu mai aduc a oameni pur si simplu. Am vazut un specimen din asta si am zis ca ar fi de plans daca n-ar fi de ras cu lacrimi. Nu ma intelegeti gresit. Vad de departe utilitatea operațiilor estetice, si nu numai ca reconstrucție fizica in urma unui accident, de exemplu, ci chiar ca moft, daca asta iti da mai mult self-esteem, gen un nas mai aristocratic sau niste sâni mai putin lungi. Dar nu inteleg de ce sa te mutilezi si in loc sa te înfrumusețezi pe ici, pe colo, prin punctele esențiale, tu iti face niste buze din alea de-ajungi sa semeni, pe bune, c-o fata de cur. O operatie de marire la nivelul greierasului cred ca ar fi si mai ieftin, si, cu siguranta, te-ar face si mai sexy. Just sayin’…