Place Nouveau

Cu ideea pana la capat

Pare ca eu cand am ajutor, sunt, de fapt, mai busy. Busy nu sunt chiar deloc acum ca am scapat de grija gospodariei, responsabilitate cu care mama e in charge, dar mi-e foarte greu sa-mi misc degetele pe tastatura asta sa mai scriu si eu un rand, cu atat mai mult cu cat nici cheful nu ma ajuta prea tare. Am mai avut niste tentative de a-mi chinui talentul, in spatele scenei, fara sa stiti voi, dar n-am reusit niciodata sa-mi duc ideile pana la capat, acolo unde le astepta dragul meu auditoiu, asa ca le-am abandonat prin balarii, chinuindu-se. Sper sa ma tratez odata cu schimbarea anotimpului care se va intampla la sfarsitul lunii, pentru o saptamana doar ce-i drept, dar, avand in vedere ca iarna deja e dupa colt pe-aici, o saptamana de vara e abia asteptata.

In rest noi suntem bine, ca tot nu m-ati intrebat, multumesc. Mama imi face toate poftele. Ma refer la propriu, la cele culinare: gogosi, salata boeuf (ornata cu gogosari murati si frunzulite de patrunjel), fasole cu carnati si muraturi si alte chestii din astea ca la mama acasa (la noi). Noi o trimitem la Starbucks, sa bea cafea si sa se plimbe prin oras, dar ea refuza. Nu-i invatata. Nu stie sa se relaxeze. Trebuie sa o invat. Odata cu venirea ei insa, rutina ne-a ramas aceeasi ca inainte. Ii e de apreciat ajutorul, foarte mult, dar nu e ca si cum nu putem trai fara el, ca doar am facut-o foarte bine pana acum, si-apoi, nu vrem sa ne invatam cu binele. Oricum, Bobi a zis ca acum e momentul sa ne vindem apartamentul ca sigur scoatem mai multi bani pe el. Mai curat ca acum n-a fost niciodata.

Dar, stati. Am uitat sa zic ceva. Si de ordin filosofic, nu doar mundan. Poate va intrebati cum se vede Canada prin ochii unui „turist” roman. Mi s-au dat teoriile peste cap si nu alta. Teoria clasica e ca cu cat esti mai umblat si mai plimbat prin lume cu atat Canada o sa-ti placa mai putin. Cu cat esti mai de la curu’ vacii, ma scuzati, Canada e Rai. Va inselati. E invers. Cu cat ai vazut mai mult din lumea asta, cu atat asteptarile de la orice tara, inclusiv aceasta, sunt mai mici, deci o vei trata si pe aceasta ca pe o tara banala. Cu apa calda, e drept, dar care se mai si opreste neanuntat din cand in cand. Cand n-ai vazut nimic altceva decat zidurile Romaniei, cu atat mai mult vei idealiza orice e dincolo de zidurile alea. Asteptarile tale vor fi create de imaginatie, de una escapista chiar, si nu de realitate, prin urmare, si dezamagirile vor fi pe masura. Si cred ca e ok sa se intample asa. Daca si dupa ce ai colindat toata lumea, te mai dezamageste Canada, inseamna ca ai depresie si numai doctorul te mai poate ajuta. Daca ai venit de la curu’ vacii si n-ai ramas dezamagit de Canada, macar putin, impotriva mega-capitalului ei de imagine, sau tocmai de aceea, inseamna ca-ti place Romania, ceea ce e mai naspa si decat depresia. Iar de asta chiar nu te mai trateaza nimeni. Haida-de!!! Mai si glumeste omul din cand in cand! Ziceti mersi totusi, ca asa alambicata, totusi ideea a ajuns pana la final de data asta.

7 răspunsuri la “Cu ideea pana la capat”

  2. Chestia asta cu dezamagitul am trait-o pe aeroportul din Montreal, cand primul gand mi-a fost: ”Pentru asta am tanjit atata?”. Apoi, intrand in oras am realizat ca imi place. Din pacate am putut sta doar cateva zile, in perioada competiei de tenis din 2015.

    • Nu stiu exact la ce se asteapta lumea sa vada cand ajunge, dar din ce am inteles de la multi oameni cu care am vorbit, inclusiv din aia care locuiesc aici de peste 20 de ani, e ca Toronto, de exemplu, incepe sa iti placa tot mai mult pe masura ce il intelegi si traiesti in el. Si confirm ca e asa. Mama, de exemplu, e impresionata de atitudinea lejera, relaxata si naturala a oamenilor pe de strada, magazin, institutii etc. Romanii sunt un neam de oameni foarte umili, care se raporteaza unii la altii si se respecta nu ca de la om la om, ci in functie de ce functie au, in ce oras locuiesc, cati bani au, etc. stim cu totii. Odata ajunsi aici sunt socati aproape sa constate ca nimeni, dar nimeni nu-i baga in seama, in sensul bun al cuvantului. Nu conteaza ce culoare ai, de unde vii, daca vorbesti engleza sau nu, daca esti doctor sau ultimul prost, toti iti vorbesc frumos si te respecta, transformand tara asta intr-una extrem de primitoare, in care te simti bine din primele zile, lucru care nu se intampla in Europa. Mama nu e la prima iesire in strainatate, a mai fost in Europa si mi-a zis ca lasand la o parte aspectul Canadei, care e total diferit de Europa si altfel decat te astepti, asta e primul lucru care e cel mai usor observabil: relaxarea cu care oamenii se raporteaza unii la altii si faptul ca desi oamenii astia traiesc in „the best place in the world” 👏, nu te dau la o parte din calea lor si nu te privesc de sus pentru ca tu vii din tara aia despre care multi n-au auzit nimic, ci te abordeaza din prima ca pe unul de-al lor. Nu acelasi lucru se intampla cand te duci de la Huși in capitala de județ, Vaslui, de exemplu, if you know what I mean.

  3. Pentru mine aceea a fost prima ieșire, peste ocean. Iar griul văzut din avion, griul văzut în aeroport… plus o durere cumplită de cap, pur și simplu mi-au pus capac. Dar când am început să vorbesc cu oamenii din aeroport, de la cafenea, pe stradă, m-au făcut să mă simt extraordinar. Cum spui și tu, nu se simțea că ești abia venit. De asta am și spus că după acele momente ”gri” mi-am revenit!

  4. Romanii nu sunt umili, ci sociopati si psihopati intr-o masura mult mai mare decit restul lumii. Obsesia pentru control ( sociopatie ) a romanilor e binecunoscuta si nu poti controla pe nimeni fiind umil, ba dimptriva. Nu sunt umili, ci doar complexati ca provin din curul lumii, saracia saraciilor cu oameni primitivi si rai.

    Romanii au speriat Europa si nu cu umilinta au facut asta. Si da, se mira nemasurat cind constata ca in lumea civilizata nimenui nu ii pasa ciati papuci are in dulap si ce masina conduce el : pai pentru ca celelaalte popoare nu sunt sociopati ca romanii, de aia !

%d blogeri au apreciat: