Ce-am facut de centenar 🇹🇩

La multi ani! Sa ne dea Dumnezeu sanatate si mai multa minte! Noi am petrecut weekendul acesta, care pentru mine a inceput de joi seara, vineri luandu-mi un liber mai mult sau mai putin meritat, dar necesar. Vineri seara am fost la petrecerea de Craciun a Catiusei. N-a fost o serbare din aia in care copiii ne-au cantat si spus poezii, iar noi am aplaudat, ci in care ne-au invitat la ei in clasa unde noi le-am cantat cantecele si ei au batut din palme. Ceva quality time, cum se zice, cu copiii nostri.

Sambata seara am fost la petrecerea de Craciun a lui Bobescu. Si cu aceasta ocazie prima data, dupa mai bine de un an si jumatate, de cand am iesit in oras doar eu cu iubitul meu soț. O doamna ne-a zis ca ar trebui sa facem asta mai des. Ma, nu stiu altii cum sunt, dar noi, desi ne simtim bine asa (Bobi face poza, de aia nu-l vedeti):

158628C4-A747-483E-AB15-87E50C866A34

ne simtim si mai bine asa:

70567230-CD8F-4FC5-921C-D3C9401F43CE.jpeg

Mi-am dat seama ca nu mi-au lipsit petrecerile, chiar deloc, si ca noi ne simtim bine in cuplu, dar perfect in familie!

La multi ani, Romania! Nu vreau sa zic la multi ani, romani, ca nu merita toti! 🇹🇩

6 răspunsuri la “Ce-am facut de centenar 🇹🇩”

  1. Dar ce v-a pus la gradinita sa faceti voi serbarea in locul copiilor ? Au dat vreo explicatie, ori v-au zis doar bine ati venit, alinierea ca va dau tonul ?

    • Nu, am mers in camera la ei si ne-am asezat in cerc acolo, pe jos, cu ei in poala (Cati dansa, nici vorba sa stea locului) si am cantat cantecele din alea pentru copii (care a vrut, nu a fortat nimeni pe nimeni): Gingle Bells, The Wheels on the Bus, Twinkle-Twinkle etc…, ne-am maimutarit cu fesuri si barba de Mos Craciun, am creat impreuna clopotele din niste pahare din plastic, pur si simplu, ne-am jucat cu copiii. N-a fost o serbare propriu-zisa. Mie mi-a placut.

    • Mno, pai trebuia sa zici asa de la inceput, ca eu intelesesem ca au facut aia serbare cu parintii in loc de copiii. Eu am ramas cuplata la realitatea romaneasca, de cind ne fortau aia sa ne maimutarim in fel si chip pe scena, intru preafericirea parintilor ca uite ce destepti sunt, minca-i-ar mama ! Ca mi-ar fi placut si mie cind eram la gradi si la scoala, sa se maimuteze parintii ca sa scap eu de chin, zau ! …

    • Ha ha, stiu de prostiile alea. De aia am si zis-o asa. Copiii ar fi fost prea mici oricum pentru serbari cu cantece si poezii. Mai mult ne-am distrat impreuna, dar noi am fost cei care le cantau si ei dansau sau bateau din palme, nu invers (nici n-ar fi fost posibil la varsta lor). Ei cunosc cantecelele astea, ca le canta mereu la gradi, dar le zic si danseaza in legea lor, ca sunt prea mici. De exemplu, Catiusa canta aseara un cantecel „Mother finger, mother finger/…How do you do?, iar ea zicea: „Hu Du Du”!!! Super fun. Ma distrez cu ea in fiecare seara!

  2. Ma jur ca am citit ” Mother fucker, mother fucker, how do you do ? ”

    Prostiile alea de care vorbeam, sunt foarte valabile si in ziua de azi in Romania. Acum doua ore, un parinte cu mintea in Pampers, mi-a zis pe Skipe, stai sa iti arat cum cinta baietii mei la vioara, pian si acordeon ! Cu chiu cu vai si-au gasit copiii butoanele si au zdranganit ceva gen fiare vechi, insa pun pariu ca si-ar fi dat portia de ciocolata pe o saptamina, doar sa scape de penibilitatea aia de spectacol la comanda. Parintii lor pareau oameni normali la cap pe vremea cind erau tineri, necasatoriti si buni prieteni cu mine. Se pare ca doar pareau …


%d blogeri au apreciat: