Cand am venit in Canada si mergeam la un centru de imigranti care ma ajuta cica sa ma integrez, Doamne cat a trecut de atunci, si nu ma refer doar la timp!!! Acum n-as mai umbla prin asemenea spelunci sugatoare aiurea de bani publici, dar na, atunci credeam ca-mi fac un bine, teacherul era un negru etiopian, care, eu fiind oleaca mai smart (nu vreti sa stiti fata de cine), a inceput sa ma placa. La sensul ala cum il placi pe cel mai bun copil din clasa. Ma rog, asta e mai putin important si n-are legatura cu ce vreau sa zic in text. La una din lectiile de canadizare, de care ne-a avertizat sa ținem mare cont, ne-a zis ca pe aici, ordinea la protectia sociala e urmatoarea: intai copiii, apoi animalele, apoi femeile si la urma, daca mai ramane, barbatii (pentru ca el era negru n-a mai zis ca si culoarea conteaza).
Am plecat de acolo si cu invatatura de la el am intrat la cea mai buna scoala a vietii in Canada si vreau sa va zic un lucru. Desi avea dreptate, oameni care sa-si bata mai cu patos joc de animale, eu n-am pomenit in viata mea. N-ar supune vreunui abuz nici macar un gandac de bucatarie, asta fara indoiala, ba, daca nu ma insel, intra la fauna, nu dauna, urbana, protejata prin by-law. Dar tot ei sunt aia de au magazine unde vând (pentru ca banuiesc, cineva cumpara) strollere pentru căței, tot ei sunt aia de-si spala câinii pe dinti, le angajează behaviourist daca fac pupu in sugraferie si ii imbraca cu Canada Goose sa nu strănute cand ii scot la pishu, le fac asigurare medicala, pe care platesc sute de dolari si ii duc la salon pe si mai mult, ii cazează la hotel cand pleaca in vacanta, si, mai nou, ii duc si la fizioterapie. Ieri venise un coleg, plans tot, sa ne povestească ca trebuie sa-si duca potaia la fizioterapeut ca si-a sclintit piciorul in parc. Am vrut sa-i sugerez si lui una la psiholog, dar m-am abținut! Nu ma intelegeti gresit, eu chiar iubesc animalele. La sensul ca nici eu n-as abuza vreun gandac de bucatarie, dar nici nu vreau sa-l am in casa. Iar unul dintre motive e ca probabil as ajunge si eu sa-mi bat joc de el si nu mai vreau asta. Cand ma gandesc ca eu era sa-l fac aplicant secundar la dosarul de emigrare pe Mitica, motanul meu negru, pe care l-am adoptat cand avea o luna si-a venit cu trenul de la Constanța mai mult mort decat viu, de l-am intramat si pus pe picioare, de mai multe ori, va dati seama ca as in stare! Motivul pentru care nu-i acum cu mine e ca, probabil neincantandu-l perspectiva mea de viitor, si-a luat singur lumea in cap cu vreo luna inainte de-a pleca si n-a mai vrut sa ținem legatura!
Place Nouveau 