Mama de copil bilingv

Colega mea de vizavi e din Serbia. Ea vorbeste engleza foarte bine, dar il mai suna uneori pe barbac-su’ de fata cu mine si vorbeste cu el la telefon pe limba lor. Stateam odata si ma gandeam ca 100 de ani sa stau pe scaunul ala si s-o ascult si tot n-as ajunge sa pricep o boaba din ce spune. Catiusa insa sunt sigura ca intr-o luna ar vorbi mai bine decat ea. Copiii invata sa vorbeasca mai multe limbi inaine de-a sti sa faca la oala. Pentru ca daca pentru a se caca, ma scuzati, le trebuie gandire, pentru a invata limbi straine, deloc. Nu vorbesc acum din carti, ci din observatiile mele de zi cu zi, Catiusa fiind deja bilingva, fara ca eu sa am vreun merit in toata treaba asta si fara ca ea sa stie treaba asta. Ea habar n-are ca foloseste cuvinte din doua limbi in aceeasi propozitie. Bine, in realitate ea vorbeste pe limba ei, dar baza cuvintelor din limba ei sunt originare din romana si engleza deopotriva. Ea nu gandeste ca oamenii mari de ce mami ii zice “câine” la ceea ce eu zic “doggy” si de ce stiu eu ca ea se refera la ce ma refer si eu? Nici nu se intreaba de ce conul ala delicios e „tata” (inghetata) si „achim” (ice cream) in acelasi timp. Cel mult a observat poate ca Miss Melody de la gradinita vorbeste intr-un fel si mami acasa, intr-altul, dar nu-si pune intrebarea de ce, nu e inca la faza aia, ci la “just because”. In mintea ei (lipsa), lumea pur si simplu asa functioneaza. In sinonime. Nu are inca gandire analitica, acea gandire care, in cazul de fata, blocheaza oamenilor mari accesul facil la învățarea unei alte limbi străine. Caci orice alta limba invatata de un adult e straina. Copilul invata pur si simplu mai multe limbi materne. Catiusa e acum la faza “what’s this, mami?” (zis asa, peltic, ca abia a împlinit doi ani si stie sa lege in propozitie mai multe cuvinte decat dinti are in gura), arătând cu degetul ala mic si gras diverse obiecte care nu-i sunt cunoscute. Eu ii raspund la intrebare, iar ea imi accepta raspunsul fara argumente, cel mult repetand cuvantul dupa mine.

“What’s this, mami?”, “Mamaliga”. “Mighidida”.

“What’s this, mami?”, “Elicopter”. “Copetata”.

“Chide do” (Inchide door).

”Wha’ duin, misina?” (What are you doing, masina?).

“Wha’ happand tu bisinu?” (What happened to vecinul?).

”Di dan, palal ghin”  (Sit down, pahar green).

“Go pac, utza-utza” (Go park, huta-huta – asta inseamna “Hai in parc sa ne dam cu leaganul).

“Vrei si toast, Cati?” “No, only canatz” (Nu, only cârnat).

“Cum zici, Cati?” “Ta cu” (Thank you).

“Id catzi, today” (Read carti, today – Citeste o carte). Asta o zice si in varianta “Id books today”.

Mamele inteleg cel mai bine limba copilului lor, doar ca eu, ca sa inteleg ce spune in engleza trebuie sa fac niste eforturi mai mari de concentrare, ba cateodata imi ia zile intregi sa-mi dau seama ce cuvant modeleaza (nu le stâlcește, ci le modelează, ati inteles), pentru ca eu stiu engleza, dar ea n-o invata in preajma mea. Odata imi zicea, aproape pana la frustrare, văzând ca nu reactionez “happy no it”. Iar eu, ca intr-un proces invers, repetam de data asta eu dupa ea “happy no it, Catiusa”, sperând ca va fi mulțumită ca sunt de acord cu ea. Ea insa ma ruga ceva, iar eu, ca proasta nu faceam decat s-o ingan. Insemna canta-mi “If you’re happy and you know it”. Mi-a luat ceva pana mi-am dat seama. Eu stiu cântecul asta, stiu toate cantecele de copii in engleza, i-l cântasem de nu stiu cate ori pana atunci, dar pana atunci ea ii zicea doar “api, api”, iar eu o faceam imediat fericita. Pana se satura de vocea mea gâtuită si-mi zicea raspicat “cadet!” (quiet!).

Stiati ca?…

10 răspunsuri la “Mama de copil bilingv”

  1. Copiii stiu sa faca la oala mult dinainte de a putea vorbi, cam de pe la 6-9 luni incep, in functie de cit de mult ii duce capu’ ( si functiona foarte bine ). Bine, asta in conditiile in care i-a dresat cineva la oala, vezi cum se practica in Romania inainte de a aparea scutecele de unica folosinta. Pe la 2 ani jumate’ era rusine sa faca pe el. Cind batea catre 3 ani era dus la doctor ca e ceva in neregula cu copilul, ca se rahateste pe el, dom’ doctor !

    • Dresați, da, dar in mod conștient o pot face abia de pe la 1 an si 8 luni. Eu inca de dinainte de-a se naște am stiut ca vreau sa o invat începând cu 2 ani. Stiam de la sora mea ca atunci a inceput ea sa ii invete pe ai ei si ca in 2 saptamani deja stiau. Mi se parea pur si simplu inutil sa ne chinuim luni de zile cu ceva ce poate fi invatat in cateva saptamani cand e momentul. Eu asa am facut cu absolut orice. Nu am “invatat-o” eu sa stea in fund cand am vrut eu, ci a stat ea singura cand a fost pregătită, nu am forțat-o sa mearga, ci a mers cand a fost ea pregătită. Eu cel mult am ajutat-o, dar n-am forțat-o cu nimic. N-am vrut sa-i dovedesc vecinei ca a mea stie sa mearga inainea lu’ fiica-sa. Mi se rupe mie nici nu-ti dai seama cat de rușini si alte mizerii din astea comuniste. Stiu o copila nascuta cu o zi inainte de Cati care mergea la 10 luni singura. Cati a ajuns acolo abia 3 luni mai tarziu. So, what?!!! Am lasat-o sa se dezvolte in ritmul ei. De aia o fi acum asa desteapta.

  2. Eu nu ma pricep la asta cu olita, insa vorbesc din ce am vazut pe vremea cind nu existau scutecele de unica folosinta. La 6 luni incepea trainingul si am vazut multi copii prin vecini, inclusiv pe sora’mea, care pe la 10 luni-1 an cereau singuri la olita ( veneau la mama si se scremeau incontinuu, asa cum au fost dresati si erau pusi imediat pe olita. ) Bine, asta nu inseamna ca nu mai aveau accidente, ori ca noaptea nu se mai rahateau pe ei. Asta cu in timpul noptii, o rezolvau intre 2 ani – 2 ani jumate’.
    Nu stiu cit tine de constienta copilulu si cit tine de dresaj, ca aici in Canada am fost surprinsa sa vad o gramada de copii prin malluri, cu scutec la cur si pareau bine sariti de 5 ani. La inceput am zis ca o fi fost saracu’ handicapat mintal sau fizic, insa cind am vazut ca-s o gramada, am tras concluzia ca astia se rahatesc pe ei pina se insoara. Sunt foarte de acord cu tine ca fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare si nu-s toti la fel, dar parca-parca exista niste limite de virsta specifice fiecarei etape in dezvoltarea copilului. Da’o in pana mea, ca la 4-5 ani deja se uita dupa fete, mai au putin si le creste mararul la cur si ei se rahatesc in Pampers !

    • Copiii sunt gata sa fie diaper-free cand se trezesc diminetile cu pampersul uscat. Nu as putea sa iti spun de ce, dar asa cica. Oricum, faptul ca un copil poarta diaper la 3, 4 ani nu spune nimic despre inteligenta lui, ci de cat de mult si-au batut parintii capul cu chestia asta. Eu mai multe griji mi-as face daca un copil nu ar vorbi pana la 3, 4 ani, nu daca face in pampers. Asta din urma e vina parintilor, prima poate fi o problema mult mai grava (printre care si vina parintilor).

      Evident ca exista o limita a etapei de dezvoltare, peste care e problematic daca trece, eu ziceam doar ca nu cred ca e cazul sa fortezi un copil sa faca anumite chestii pentru care inca nu e complet pregatit. De exemplu, nu numai ca nu e cazul, dar e foarte gresit, din punct de vedere medical, sa fortezi un copil sa mearga. Sa-l pui tu in picioare si sa-l tarai prin casa. Mersul ala al lor de-a busilea ii pregateste practic de urmatoare etapa, dezvoltandu-le muschii si functiile motrice. Trebuie sa fii complet idiot ca parinte sa-ti chinui copilul in halul ala.

    • „Eu nu ma pricep la asta cu olita” dar imi dau cu parerea… ca un idiot/ca o idioata ce sunt.
      Ca de obicei, JE strikes again, totul in Canada pute… mancarea e expirata, SANEPIDul minte populatia, parintii nu stiu sa-si creasca copiii, si sunt sigur ca mai sunt inca 100 de dovezi de inteligenta pe care mi-e lene sa le caut in urma.
      Si Francisca imi va cenzura comentariul, pentru ca s-a integrat 100%, si considera ca nu-i frumos sa-i zici unui idiot ca e idiot :))))))))))))))))))))))))))))))))))))

    • Nu, nu m-am integrat, asa am fost dintotdeauna. N-am facut niciodata idiot pe nimeni pe blog, asa ca nu prea inteleg de ce ti-as permite tie sa o faci?! Eu discut civilizat cu oamenii. Ii contrazic daca nu sunt de acord cu ei, dar nu-i jignesc. Adica daca lui JE ii pute Canada e idioata? De ce? C-asa zici tu? Cine esti tu? Si oricum, daca vrei s-o faci idioata, fa-o in particular, nu in casa la mine, ca aici se vorbeste civilizat, nu ca maimutele. Faptul ca ti-am sters partile din comentariu unde faceai idiot pe unul si pe altul, dar am lasat partea de comentariu on-topic, tu numesti cenzura, eu numesc bun-simt. Culmea, culmilor e ca si fara partea aia pe care ti-am sters-o, comentariul avea in continuare sens. Deci, nu era nevoie de jignirile alea. Ei, afla ca esti singurul caruia ii fac asta. Pe altii i-am trimis direct in trash cand intrau pe blog la mine ca sa ma faca pe mine in toate felurile. Atat. Nicio informatie, nicio legatura cu articolul, doar se luau de mine. I-am banat si incepusera apoi sa bata la usa ca prostii fara sa-i mai bage nimeni in seama, ca wordpress stie sa faca singur treaba cand e vorba de curatenie. Comentariile tale au si ceva info, dar tot ce-i in plus voi sterge in continuare. My house, my rules.

    • Ioane, am inteles mesajul. Tu vrei doar comentatori care se ingina reciproc si se mingaie aprobator pe cap, pentru ca se stie,nu poate exista decit o singura opinie corecta, cine nu e de acord, e idiot. Faca-se voia ta, prietene, eu ma duc la treaba mea, aia puturoasa !

    • @JE
      Nu vreau doar comentatori care se ingina reciproc si se mingaie aprobator pe cap, doamne fer, are și Canada destule probleme (cine mă cunoaște știe cât înjur eu sistemul),
      dar tu bați câmpii cu grație.

  3. Legat de vorbitul tarziu, copiii sunt diferiti, fiu-miu cel mare a inceput sa vorbeasca corect pe la vreo 4 ani si jumatate. El de fapt vorbea, avea limbajul lui criptat (cam ca al Catiusei, dar pe care noua ne era greu sa il intelegem, iar din acest motiv el se enerva). Noi ne faceam probleme, cerusem trimitere la un logoped, dar treptat si-a dat drumul cand l-a prins frate-sau din urma (care a vorbit correct din prima).

    • Sal Cristina, eu ziceam ca mi-as face griji daca pana la 3, 4 ani nu ar vorbi deloc, nu daca vorbeste in legea lui, iar singurul motiv pentru care as face asta e pentru ca stiu ca pana la o anumita varsta, un copil ar trebui sa zica in medie un anumit numar de cuvinte. Daca nu le-ar zice, m-as ingrijora si l-as duce si eu la specialist, dar fara ca asta sa inseme neaparat ca el chiar are o problema reala (alta decat ca are el ritmul lui la un anumit skill). La mine in familie, eu am inceput sa vorbesc foarte devreme, frate-miu insa, la 4 ani. E adevarat ca eu am acum abilitati de comunicare mai bune decat el, daca asta chiar o fi avand vreo legatura (ma refer ca eu folosesc limbile, in general, cu mai multa usurinta, ca de altfel, si el vorbeste la perfectie doua limbi), dar el e de-o mie de ori mai bun decat la mine la altceva.
      Mie mi-ar placea, de fapt, ca ea sa semene cu taica-su’ si sa fie buna la matematica. Dar nu sunt eu cea care ii decide abilitatile. Si oricum, asta se va vedea mai tarziu. Eu o iubi no matter what.


%d blogeri au apreciat: