Weekendul acesta a fost Doors Open Toronto. Toate cladirile istorice, muzeele, scolile inalte si primaria ne-au deschis portile, gratis. Ieri, evenimentul s-a suprapus cu victoria Raptorilor, asa ca nu vreti sa stiti ce buluceala o fi fost pe la porțile din downtown, chiar daca ieri a plouat ca la nebuni. Poate cu atat mai mult, sa se bage la adapost. Noi n-am vrut nici macar sa aflam, cu atat mai putin sa-i facem varf, dar nici sa ratam asa usor o intrare moca nu voiam. Asa ca ne-am furisat cumva pe usa din dos, chiar daca si pe-acolo ne-am calcat pe picioare. Am ales, cum nu se putea mai bine in aceste imprejurari, poarta de intrare gratis…in alt timp, motivul principal fiind ca-i la zece minute de casa noastra si nu trebuia, prin urmare, sa ne ducem pana hat, in centru, ca porțile au fost deschise, dar autostrada, nu, dar si pentru ca e un muzeu in aer liber, oferindu-ne astfel ocazia si unei plimbări de frumusețe pe sub copacii inca aglomerati de floare ai acestei primăveri care parca nu se mai sfârșește. Nu ca cineva si-ar dori. Ne-am dus colea, la Black Creek Pioneer Village. Am mai scris eu despre asta, si Trip Advisor a scris despre asta, dar pentru cei care ati deschis usa mai tarziu, acesta este un fel de muzeu al satului, care contine ca exponate cladiri autentice de pe la inceputurile Confederației (1860). Clădirile acestea, fie ca e vorba de casa vreunui avocat sau doctor de pe la acea vreme, despre un han, o moara, o biserica sau o scoala nu au fost construite acolo, ci aduse acolo, pe brate, de pe unde si-au facut ele veacul si rostul la vremea lor. Le-au pus pe toate “caramida peste caramida” si-au ridicat cu ele un sătuc pe ulițele caruia plimbându-te, tu devii cel din alt timp. Tu, cu hainele tale moderne si telefoanele tale cu googlemaps, te simti rătăcit in alt spatiu, timp si lume. La Pioneer Village, oamenii se imbraca asa cum se îmbrăcau canadienii de demult, ca niste amish (azi angajatii aveau probabil liber ca nu i-am vazut lucrand pe-acolo nici fierul, nici lemnul, nici facand focul, sau paturile prin odăi, ca data trecuta). Artefactele interioare care decorează clădirile sunt, de asemenea autentice, dar cel mai tare m-a impresionat (nu neaparat intr-un mod placut) c-au reusit sa transporte pe brate si mirosul din casele alea vechi. Nu pot sa zic ca-s cea mai mare fană a mirosului de casa bătrânească, dar asta nu-i problema, ca pot sa le vizitez si daca ma tin de nas. O mana sa am libera sa manevrez DSLR-ul ca e, dupa cum vedeti si voi, un loc ideal de facut poze. Natura la ea acasa. Si mai ales, la vremea ei.
Weekendul acesta n-a fost doar al portilor deschise, ci si al ferestrelor deschise. Iata cateva poze facute dimineata in curtea blocului. Cand m-am trezit intra pe geam miros de liliac proaspăt prăjit. Mi-am facut (rost de) o cafea, niste oua sunny side up si am deschis ferestrele aparatului foto. Voua sper ca v-am deschis palmele. Aplaudați, deci!!! 😋.
(Cine zice ca in Canada, toamna, cu toata paleta ei de culori, e cea mai frumoasa, are dreptate, dar inseamna ca nu i-a vazut primavara. Cu alte tonuri, alte tablouri, dar si mai mare talent!!!)
Ceva e ciudat cu primavara asta. E iunie acuș, dar ea a venit tarziu si inca nu-i pregătită sa plece. Au fost ploi abundente si furtuni, dar coafura tot ii rezista. Păpădiile de anul acesta nu se lasa. Saptamana trecuta a mirosit tot orasul a iarba tunsa, iar ele in loc sa dispară…au mai iesit o data. Inca si mai multe. Ca parul cand e ras. Poate nu-i comparația cea mai delicata, dar e cat se poate de adevarata.
Place Nouveau 
9 răspunsuri la “Poarta deschisă spre alt timp”
In Ottawa, festivalul lalelelor, cu cei 100000 de bulbi trimiși și Olanda și nu numai este in plin avânt. Pozele tale mi-aduc aminte de Upper Canada Village cu miros de pâine coaptă pe vatra și pionierii de alta data care au cutezat sa se aventureze in lumea noua. Upper Canada Village e unul din locurile mele preferate pe care îl vizitam in fiecare an, cel puțin o data. Și da, primavara a venit târziu și încă nu pregătită sa plece. Salutari din Ottawa.
Ce mai faci, Iulia? Mi-era dor de comentariile tale 🙂. Tot timpul cand nu mai zici nimic multa vreme, ma intreb oare de ce? 😋.
Dupa ce am citit comentariul tau aseara, chiar i-am zis lui Bobi, poate la anul de Victoria Day mergem la Ottawa sa vedem si noi lalelele ca n-am mai reusit sa ajungem nici pana acum. Ne e inca teama de distante prea lungi cu Cati in masina. Avem programate niste deplasări prin Canada vara asta, dar pe distante de maxim 2, 3 ore deocamdata. Sper ca esti bine ca tin minte data trecuta ai zis ca ti-ai schimbat poziția la job si esti f busy 🙂.
Avem niste vecini romani care si-au cumparat casa la Ottawa si se muta luna viitoare. Ne-au invitat pe la ei, asa ca am avea un motiv in plus sa mergem acolo cat mai curand.
Da, si mie tot de Upper Village imi aduce aminte. Cred ca o sa mai mergem o data. Am zis si noi despre festivalu lalelelor dar intr-un final, sint multe lalele in fara caselor, ca-s 5 ca-s 10000, tot aia :)). Macar nu avem de-a face cu aglomeratia din centru.
P.S: Dar ce de lume din Ottawa pe aici 😛
Tot ocupata sunt, sezonul de constructii e in plin avant. Nu comentez, dar te citesc mereu. Nici noi nu ne incumetam cu Albert pe distante lungi cand era mic, cel mai lung drum a fost in Cuba la 1 an jumate. Si cand ne-am intors s-a tavalit pe jos in aeroport ca nu l-am lasat sa se joace cu carucioarele pentru bagaje. Prima criza de terrible 2. Copil precoce. Haha. Cand sunt mici au nevoie de rutina lor. Va asteptam cu drag in Ottawa!
Eu tot sustin ca toamna e mai frumoasa aici si pentru ca o primavara frumos colorata am vazut in multe locuri, dar toamna ca in Ontario eu nu am vazut in alta parte.
Ai si tu dreptate, dar stii cum e…dupa o iarna asa de lunga, si c-o floare se face paradis. Oricum, sunt incredibil de frumoase amandoua si, contrar opiniei generale, mult mai reprezentative pentru Canada decat iarna 🙂
Da, dupa o iarna lunga primavara ti se pare si mai frumoasa, iar daca vara e scurta, atunci nici toamna nu o mai apreciezi cum trebuie. Al meu sot de exemplu uraste toamna ca e primul semn ca vine iarna. :))
Am fost si noi o singura data la Black Creek Pioneer Village si ne-a placut mult. … f frumoase pozele… intr-un timp si eu eram pasionata de fotografie … acum am mainile pline cu cel mic si uneori parca nici nu ma mai bucur atat de mult de priveliste tot uitandu-ma sa fac poze sau dupa baiat. Ce ma surprinde acum insa si la mine dar mai ales ls el este cu cata uimire se uita el la flori si la frunze si la tot ce e zboara prin preajma…parca ma face si pe mine sa fiu mai atenta la lumea din jur.
Cand eram in romania cel mai mult imi placea toamna dar culmea de cand sunt in Canada primavara a devenit favorita … nu stiu daca e din cauza parcurilor naturale de aici, gazonului verde … parca mai verde ca in toti ceilslti ani dar atatia copaci cu flori , mai ales magnolii eu nu am mai vazut intr-un oras…
… intr-un comentariu mai sus , spuneai ca ai indoieli in ce priveste drumul mai lung cu masina. Noi abia ce ne-am intors de la blue mountain si desi drumul a fost cam de 2 ore, ne-a cam mancat urechile … poate ca ar fi trebuit sa programam drumul in timpul somnului lui si asa ar fi fost mai usor… nu stiu… dar stiu ca data viitoare nu mai plecam de acasa fara tableta …. la noi telefonul sau tv il folosim doar in caz de forta majora si cred ca vom incadra si aici si drumurile cu masina.
La drumuri f lungi se plictiseste si de tableta. Cati nu are tableta, dar ii mai dau telefonul meu sa se uite la Peppa. Dupa ceva timp insa isi pierde interesul si-l arunca prin masina. Poate de aia s-o fi stricat :))))