Place Nouveau

V-am zis ca eu citesc bloguri de romani. Pe unele mereu cu drag si interes, pe altele cu un interes nascut mai degraba din consternare decat din admiratie. Asa se face ca, din a doua categorie, am citit de curand un articol al unei tipe care povestea, pe un ton foarte justitiar, cum a certat-o ea pe-o mama ca si-a adus copilul in parc intr-o masinuta scumpa. Intr-o masinuta, nu cu o masinuta. Adica era un BMW sau Porsche din alea in miniatura. Masinile alea sunt, intr-adevar, destul de scumpe pentru o jucarie, 300-500 de dolari costa pe aici, si sunt mai degraba mijloace de transport a puradelului, desi poate fi considerat si o jucarie pentru ca puradelul nu arata acelasi interes pentru stroller de exemplu, iar asta din urma tot mijloc de transport e. In fine, dau detaliile acestea ca sa intelegeti despre ce era vorba. Tanti asta povestea ca i-a atras atentia mamei aleia ca e inadmisibil sa vii in parc cu asemenea jucarie pentru ca nu toti copiii isi permit si ca nu e corect. A asemuit incidentul cu adultii care poarta ostentativ haine cu logo-uri de firma.

Ok. La nivelul mentalității de roman, tanti asta moralista are dreptate, la nivelul unei societăți normale insa, ar fi considerată doar o nebuna. Si cel mult, n-ar baga-o nimeni in seama. In Romania cica e influencer. Sau cel putin asa se crede ea.

De la balconul mentalității vestice, nu se vede nimic in neregula cu tanti aia care i-a cumparat copilului jucaria aia, nici macar ca l-a lasat sa se plimbe cu ea prin parc. Poate nici nu i-a cumparat-o ea. Poate copilul a primit-o cadou. Poate nici macar nu era noua cand a primit-o. I-a adus-o un coleg de serviciu a lui taica-su’ ca al lui copil a crescut si nu-i mai trebuie (asta ni s-a intamplat noua odata). Intelegeti ideea. Pentru roman insa, inclusiv pentru bloggerita noastra, femeia aia e o țoapă încrezută, care nu vrea decat sa iasa in evidenta (cel mai probabil asa si era). Mi-am adus aminte de articolul ala ieri, cand in parc a venit un copil cu un Jeep. A trecut pe langa mine si chiar ma gandeam, cum ar fi sa ma duc eu acum sa-i zic lu’ tac-su’, nene, tu n-ai ce face? De ce dracu iesi in parc cu chestia asta? Ma, serios, ceva mai penibil nu cred ca as fi putut sa fac. Pentru ca acel copil nu a fost o aparitie atat de impresionanta pentru nimeni. Masina aia n-a trezit un interes atat de mare nimanui. Nici macar copiilor, care s-or fi uitat, ca au voie, dar asta nu i-a oprit din joaca, poate doar cateva secunde s-o admire si atat. Poate nici atat.

Pe mine m-a frapat incredibil diferenta de perceptie vizavi de aceeasi situatie si cat de inversate sunt valorile de cele doua parti ale baricadei culturale. Cele doua femei romance, si cea care a facut morala, si cea al carei copil si-a parcat bolidul in parc, sunt exponentele perfecte ale unei societati cu mentalitate de #saraki. Nu le condamn pentru asta, ca de acolo am plecat si eu, nu sunt ele de vina, ele nici macar nu-si dau seama de cum stau lucrurile de fapt, dar de mai departe, mai departe de locul unde saracia a facut ravagii in psihicul oamenilor, lucrurile, dupa cum am demonstrat mai sus, chiar stau invers decat cum le judeca ele. Am citit si comentariile la articolul ala si unii isi dadeau seama ca pe undeva gandirea bloggeritei e paguboasa, si ii ziceau ca, in loc sa se ia la harta cu o toapa, ei mai degraba le-ar fi explicat copiilor adevaratele valori in viata si ca masinile alea nu conteaza. Da, dar, din nou, e mai usor si mai onest sa oferi o explicatie de genul asta unui copil care poate avea masina aia oricand, dar nu e musai s-o aiba, atunci lipsa de importanta a obiectului este cat se poate de evidenta (inclusiv pentru cel care o cumpara), decat atunci cand ii explici, intr-un mod cat se poate de ipocrit, ca masina aia nu conteaza cand este mai mult decat evident ca a fost motivul unui ditamai scandalul. Daca n-ar fi contat, nu i-ar fi dat nimeni nicio importanta. Nici cea care a pornit scandalul…dar stai, care dintre ele a pornit scandalul?…