Place Nouveau

Am scris eu odata si s-au suparat unii pe mine, lol, ca sa va dati seama cat de importanta sunt, ca traind intr-o anumita tara, atat de mult te obisnuiesti cu felul in care se fac lucrurile pe-acolo si cu obiceiurile locului, ca si tu devii complice, prin simplul fapt ca nu stii de mai bine. You don’t know better, vorbind in limbi staine, ca sa se inteleaga cum trebuie ce vreu sa zic. Uneori nici nu ne trece prin cap ca lucrurile se pot face si altfel, pentru ca ce nu cunoastem nu prea are drum prin mintea noastra. Si chiar daca citim prin carti, sau pe internet, tot n-o sa intelegem atat de bine ca atunci cand le vedem cu ochii nostri sau le simtim pe pielea noastra.

Citisem de curand un articol pe blogul unei romance. Again. Vorbea ea despre scaunul de masina pentru copii. Cum ca l-a tinut pe al ei intr-un astfel de scaun, cu spatele, asa cum e cel mai safe sa faca, pana cand baiatul a implinit 5 ani. Toate bune si corecte, pana la comentarii insa. Articolul tipei, foarte bine documentat, daca ma opream acolo cu cititul nu as mai fi avut acum subiect de blog. Comentatorii insa ziceau ca desi e foarte adevarat ce zice tipa, pentru Romania sunt doar baliverne. Foarte putini acolo inteleg importanta scaunului pentru masina, foarte putini si-l permit si si mai putini il folosesc. Acolo am inteles ca unii, ca sa stea copiii cuminti, ii pun si pe jos, in masina, da, ati inteles bine, sa se joace pe sub scaune si sa nu mai deranjeze soferul, iar cele mai safe centuri de siguranta sunt bratele lu’ mamaie. M-am socat. Dar nu din cauza modului in care sunt expusi copiii la pericol de moarte, ci din cauza faptului ca mie, traind de ani de zile aici, nu mi-a dat niciodata prin cap, ca un copil poate fi plimbat altfel cu masina, decat in scaunul de copil (car seat). Daca ai doi copii, si ii plimbi pe amandoi cu masina in acelasi timp, ai evident si doua scaunde de copil in masina. Nici mai mult, si in niciun caz mai putin. Lasand la o parte faptul ca daca te prinde politia cu puradelul in poala ai belit-o maxim, la modul ala Bernavernet, de ramai fara el, aici e pur si simplu o chestie de obisnuinta. E ceva ce faci by default, cam la fel cum iti pui tu insuti centura de siguranta. Sau, de fapt, nici aia…Nu e ca si cum cand eram eu in Romania copiii erau altfel plimbati, dar traind de atatia ani pe aici, pur si simplu, am uitat. Ca sa nu mai zic ca atunci cand traiam acolo, nici mie nu mi se parea ceva nefiresc in toata povestea asta periculoasa. De aceea ziceam la un moment dat ca probabil sunt o gramada de chestii despre care as putea sa scriu pe subiectul asta enervant Canada vs. Romania, doar ca pentru mine, felul cum se fac lucrurile aici a devenit atat de natural incat nici nu-mi mai trece prin cap ca prin alte parti se fac si altfel. Subiectul asta este, intr-adevar, intotdeuna enervant, dar mie imi place sa enervez lumea, asa ca de ce nu?

Am scris textul asta in drum spre munca si intamplarea face ca de cum am ajuns, o colega a inceput sa-mi povesteasca, printre altele, cum fiul ei a intrebat-o aseara daca poate merge sa-i ia copilul din daycare ca el are niste treaba si intarzie, iar ea a trebuit sa-l refuze pentru ca nu avea in masina scaun de copil. Poftim, ca-i si ea de acord cu mine, desi habar n-are despre ce-i vorba pe aici.