1. un aparat foto de jucarie, roz si mic pentru mânuțele ei, dar care face poze adevarate. Asta pentru ca pana acum ne-a arătat cat de talentata e la a face poze imaginare. Intr-o zi ne-a luat de gat, pe Bobi intr-o parte, pe mine in cealalta, iar ea in mijloc, si ne-a zis: „Guys, let’s fac a family picture!”, ca ea asa vorbeste. Cum vorbim noi romengleza, doar ca invers. Adica noi mai scăpăm cate un cuvant in engleza, ea mai îndeasă cate unul in romana. Important e ca ne întâlnim la mijloc, iar de inteles, ne înțelegem de minune. Habar n-aveam ca ea cunoaște si intelege conceptul acesta de familie, ba si ca stie sa-l aplice, dar de-atunci ne ia mereu de dupa gat si ne pune sa facem impreuna selfie-uri, reale sau imaginare.
Pana sa-i aduca Mosul aparatul asta, care are si card de memorie, si cablu de încărcat bateria si descărcat pozele in calculator, avea un aparat foto imaginar cu care ne facea poze de grup, ii aducea de mana pe cei care lipseau (habar n-am cine erau, ca existau numai in capul ei), ne cearta daca nu stateam cum trebuie la poza, daca nu ne uitam direct in aparat, pe care, sincer, aveam impresia, cateodata cu îngrijorare, ca il vedea realmente, nu doar si-l imagina, atat de buna e la fantezii.
2. o tableta, dar nu din aia la care sa se uite pe YouTube la desene, ci una creativa pe care, unind puncte magnetice, poate ea singura desena.
3. un bax de carti de Dr. Seuss, preferatele ei, iar intre paginile lor, bilete la Dr. Seuss Experience, in Square One din Mississauga, unde Cat in the Hat, Sam-I-Am, Fox in Socks, Lorax, Knox si toate celelalte personaje aberante din cartile lui Dr. Seuss, s-au mutat. Experienta aceasta, captivanta si interactiva, pe care Catiusa de data acesta a trait-o, nu doar a ascultat-o seara inainte de culcare, e o “răstălmăcire” in realitate a poveștilor cu rima din cartile ciudate si amuzante ale lui Dr. Seuss, cel mai îndrăgit scriitor de carti pentru copii din toate timpurile.
Iata cum a fost:
Am intrat prin labirintul de baloane din cartea “Oh, The Places You’ll Go!“ si am ajuns in There’s a Wocket in My Pocket, o camera mobilată exact ca-n carte si populata cu aceleasi personaje, pe care copiii erau pusi sa le găsească: Nink in the Sink, Woset in the Closet, Bofa on the Sofa, langa care Cati nu a vrut sa se așeze, dar s-a asezat la masa cu Zable on the Table si cu Ghair beneath the Chair. O scurta pauza: fratele lui Bobi tocmai ne-a zis ca i-a cumparat Catiusei cartile lui Dr. Seuss in romana si urmeaza sa i le trimita zilele astea. Sunt foarte curioasa cum au fost traduse cartile acestea de vreme ce numele originale ale personajelor sunt puse ca sa rimeze cu numele obiectelor din camera (care sunt in engleza…).
Ne-am plimbat apoi prin pădurea de Truffula din The Lorax si ne-am dat in leagăne, dupa care am intrat intr-o încăpere unde, tot ca-n carte, copacii fuseseră tăiați. Cati a mângâiat toate coroanele ca din vata de zahar ale copacilor, dar in partea cu cioturi n-a vrut sa stea nicio secunda. Asta era si ideea.
Am intrat apoi in casa pe care Cat-in-the-Hat, personajul principal al lumii lui Dr. Seuss si preferatul Catiusei, a intors-o cu susul in jos ca sa-i distreze pe cei doi copii plictisiți rămași singuri acasa pe o zi ploaiasa.
In încăperea aceasta cu “clovers” din Horton Hears a Who, Cati n-a vrut sa intre. Atat.
Dar s-a jucat pana am scos-o numai cu forta din cartea Did I Ever Tell You How Lucky You Are?
I-a placut si in caruselul din Circus McGurkus.
Si sa pescuiască cadouri din camera lui Grinch who Stole the Christmas. (Am citit de-atatea ori povestea asta in ultima vreme ca aproape i-am invatat versurile pe de rost. Asa ca, in cunostinta de cauza va zic ca Grinch, contrar aparentelor, este un personaj foarte pozitiv).
Si de Sneetches, cu stea sau fara, pe care i-a pozat ea, cu aparatul ei. (Ca nu numai persoanele reale pot fi pozate cu aparate imaginare, ci si personajele imaginare, cu aparate reale 😉).
The End.
Place Nouveau 