De cand n-am mai dat pe-aici, am facut o noua achizitie de pe AuctionMaxx. Am luat cu 75 de dolari bucataria asta pe care Amazon o vinde cu 210 dolari. Asta deja nu mai e deal, e de-a dreptul pomana nesimtita. Diseara o aducem acasa si probabil o vom instala in locul lasat ieri liber de brad, pe care, in sfarsit am reusit sa-l scoatem din casa, desi mort era demult.
Dar nu faptul ca am stat cu ochii pe site-ul AuctionMaxx e motivul pentru care n-am mai deschis deloc site-ul meu, de fapt, n-am stat deloc cu ochii pe AuctionMaxx, pentru ca de cand am vazut la ei bucataria asta (sau bucuria asta), am bifat sa-mi trimita neaparat alerta cand o si scot la vanzare, ca lui Cati ii plac foarte mult. Am primit email asta noapte la ora 12, iar azi dimineata la prima ora, cand l-am si vazut, am pus bucataria pe Sold Out, ca aveau numai una.
Motivele sunt altele. Nu foarte multe, dar suficient de voluminoase sa nu-mi mai permita a indesa nimic pe langa. In primul rand am foarte mult de lucru la munca in perioada asta, atat de mult ca 7 ore cat stau acolo (stau 8, dar oricat de ocupata as fi, asta nu-mi afecteaza niciodata pauza), bat in taste ca migul. Suplimentar nu fac, oricat de ocupata as fi, nu de alta, dar am si alte ocupatii, iar asta nu-mi afecteaza review-ul, pe care tocmai mi l-au citit acum vreo doua zile, cand asa m-au pupat in cur, ca am zis ca mai e putin si-mi ridica statuie. Fara sa stau peste program!!!! 😎. Peste program insa stau cu Cati, care trage acum de mine mai mult decat inainte, la sensul ca pana acum cateva luni dormea mai mult, de-aveam si eu timp de blog, acum ma lasa sa respir doar noaptea. Ce-i drept, neintrerupt.
Un alt motiv e ca m-am reapucat de citit. O carte pe care am inceput-o, mi-e si rusine sa zic cand, dar pe care o car de-atunci cu mine zi de zi, cu incapatanare, dar fara nicio tragere de inima, cu ambitie, dar fara rezultate. Cartea asta ma plictiseste, va zic sincer, atat de mult cat sa trag de mine a-i mai da o pagina, si totodata o sansa, dar nu suficient cat sa ma lase sa n-o termin. Cartea asta mi-a sabotat Reading Challenge de anul trecut, care chiar si-asa lipsita de pretentii cum era, ma umplea de respect, avand in vedere timpul limitat de care dispun pentru lecturat altceva decat Scufita Rosie (am o varianta moderna, fara cuvinte si fara nicio legatura cu povestea clasica, in afara de culoarea rosie a unei caciuli, pentru care Catiusa a dezvoltat o manie si pe care ma pune sa i-o repet seara de seara ca pe-o idee fixa, dar deloc putina). In fine, n-am fost in stare sa ating nici macar goal-ul ala penibil de 10 carti, iar vina ii apartine in totalitate. Pur si simplu, m-a blocat. Nu numai ca n-am reusit s-o termin pe asta, dar nici nu m-am mai apucat de alta, din cauza asteia. Tineam musai sa ajung cu ea la final, chiar daca asta n-a coincis deloc si cu finalul de an, si nici cu firea mea de a abandona, fara remuscare, orice lectura plictisitoare. Este vorba despre Dragostea in vremea holerei, de GG Marquez si, desi inteleg de ce e-o clasica, nu inteleg de ce pe mine nu m-a impresionat deloc. Sau mai bine, de ce pe altii i-a impresionat atat de mult. In fine, cu scuzele de rigoare ca zic asta numai acum, la finalul textului, asta e doar o postare de umplutura, menita sa mai resusciteze blogul meu intrat in moarte clinica.
Later update 😉
Place Nouveau 
4 răspunsuri la “Putina resuscitare”
Eu am citit doar One Hundred Years of Solitude de la el si mi s-a parut cea mai bizara carte citita vreodata. Era asa ciudata ca eram curioasa ce ii mai vine in cap pe parcursul cartii si nu am putut sa o las din mana. Sa fiu sincera nici nu pot sa spun ca mi-a placut, dar nici ca nu mi-a placut. Chiar m-am intrebat daca toate cartile lui sunt asa ciudate, dar pana acum n-am mai citit altceva de la el.
Da, toate cartile lui sunt asa ciudate, dar atat de frumos scrise. Inclusiv asta. De fapt, de aia nici nu am vrut sa o abandonez, pentru ca e superb scrisa, la fel ca toate celelalte, iar scriitura lui, indiferent de subiect, e Dumnezeu. Dar cred ca ce ma plictiseste la ea e lentoarea cu care se desfasoara subiectul. E adevarat ca se desfasoara pe parcursul a 50 de ani, dar imi da cumva impresia ca sunt 50 de ani in care nu se intampla nimic, pentru ca ce se intampla e foarte repetitiv (nu e vorba de jumatate de secol din punct de vedere social sau istoric, ci de o viata de om). Dupa ce o termin, o sa si scriu despre ce e vorba, de ce mi-a placut si de ce nu. Singura carte care nu-i scrisa in stilul lui e autobiografia A trai pentru a-ti povesti viata. Am citit-o mai demult si mi-a placut f mult, dar o voi reciti dupa ce citesc toate cartile lui, asa cum mi-am propus, ca acolo vorbeste despre ele si despre cum a ajuns sa le scrie.
Catiusa nu se joaca cu animale de plus ? Sau nu imi amintesc eu sa fi citit despre asta.
Cati nu prea se joaca cu animale de plus. Ii plac cand le vede, daca primeste unul se si joaca vreo cateva ore cu el, dar apoi parca ii place mai mult sa le aiba si sa stie ca sunt ale ei decat sa se si joace cu ele. Chiar daca are mai multe animale de plus, Catiusa nu a avut niciodata acel Teddy Bear, adica acea jucarie cu care sa vrea sa doarma, are insa o relatie cu toate jucariile ei. Chiar daca nu se joaca cu ele tot timpul, sunt ale ei si cu asta basta. Cu greu as convinge-o in momentul asta sa dea vreuna cuiva, poate cel mult sa le imparta pentru cateva minute, dar de tot nu cred ca le-ar da. Pe de alta parte, nici ea nu ia niciodata jucaria altui copil. E suficient sa ii spun ca nu-i a ei si gata, intelege si n-o mai vrea. N-a fost niciodata genul ala care sa fuga cu jucaria altuia, dimpotriva, cand stie ca nu-i a ei, nici nu pune mana. Dar si-ale ei sunt ale ei 👍.