Am si eu o nelămurire si in acelasi timp o uimire. Tocmai imi zicea Bobi ca in UK nici n-au trecut doua saptamani de cand au inceput sa se inchida business-uri si unii deja s-au dus pe la banci sa se indatoreze (cu siguranta si mai mult) ca deja nu mai au din ce trai, iar ajutoarele de la guvern nu se stie cand vin. Mai primisem un link cu o situatie asemanatore si din Italia si nu vreau sa critic pe nimeni, ca nu le stiu situatia si nici treaba mea nu e, dar uite ca eu as putea trai fara salariu si fara ajutoare de la stat cel putin un an de zile. Si sa nu se inteleaga de aici ca ma dau mare in fata lor, sau ca le fac in ciuda, ci doar ca in vremuri normale eu am trait normal, fara excese, tocmai ca sa imi permit aceste “excese” pe timp de criza. Nu m-am pregatit niciodata de sfarsitul lumii, ce-i drept, ci de sfarsitul lunii. Luni mai “rainy”, cum le zice englezul. Cel cu care si incepusem textul.
Din cauza, deci nu datorita, acestor economii ale noastre, e foarte posibil ca statul noua sa ne refuze vreun ajutor tocmai pentru ca nu avem nevoie. Daca e corect sau nu, sa platesc eu datoriilor altora, si acum, si dupa, nici nu-mi pun problema. Daca mi-o puneam vreodata asa, eram si eu acum unul dintre ei. Am vazut ca exista zilele astea tot felul de flatulente filosofice, cum spera unii ca aceasta criza ne va invata sa traim mai modest. In zilele astea cu coronavirus insa, e posibil ca nici speranta sa nu mai moara ultima.
Place Nouveau 
10 răspunsuri la “Jurnal de criza (8)”
Buna Francisca, esti inca tanara si ai si noroc. Sunt tot felul de oameni si tot felul de situatii, unele foart complexe. sa nu incercam sa le intelegem pe toate ca sunt peste putinta noastra daca nu le-am trait noi efectiv. In ceea ce priveste ajutorul care va fi acordat de guvernul federal canadian, acela nu are legatura cu averea ta personala ci cu pierderea locului de munca. Cei care au pierdut locul de munca (somaj tehnic sau somaj) dupa15 martie vor primi timp de 4 luni $2000/luna ca ajutor de la guvernul federal. Dupa acea fie vor reincepe sa lucreze, daca totul revine la normal, fie vor aplica pentru programele de asistare sociala/emplyment(somajul normal) care tin de guvernele provinciale.
Deci din ce-ai scris tu asa reiese „decat sarac si bolnav mai bine bogat si sanatos”. lol
Sper sa nu mi-o iei in nume de rau, am vrut sa aduc doar o mica precizare.
Vlad, daca asta s-a inteles din ce am vrut de fapt sa spun inseamna ca m-am exprimat foarte gresit. Eu nu sunt impotriva ajutoarelor de la stat. Deloc, deloc, ba as aplica si eu fara rusine daca as ajunge in situatia asta. M-a contrariat insa situatia cu care am inceput textul. Cum adica sa urli ca mori de foame dupa numai 2 saptamani de cand ti-ai pierdut jobul? Adica pe bune, tu nu te-ai gandit niciodata sa pui deoparte 50 de dolari pt zile negre? Adica pana sa vina ajutoarele de la guvern. Cu care, repet, sunt perfect de acord. Ca sa nu mai spun ca mi se pare perfect normal ca statul sa-mi dea inapoi taxele cand am nevoie de ele.
Ceea ce am spus in al doilea paragraf cu statul care e posibil sa nu-mi dea nimic daca am ceva savings, era doar o bănuiala, inca nefondata, pentru ca deocamdata nu se stiu in detaliu conditiile in care se acorda.
Eu sunt de acord cu Francisca. Dupa ce te destrabalezi (ok, hai sa nu folosim un cuvant dur; reformulez: dupa ce ani de zile, consumi in nestire, cheltui pe orice, oricat, pana la ultimul banut din salariu + eventual golesti si vreo 3-4 credit carduri), nu pui nimic deoparte, traiesti un fel de flower power, e normal sa fii in galeata in momente d-astea. Si, ceva imi spune ca, dupa ce va trece valul, la maxim 1 an, oamenii respectivi isi vor relua acelasi stil de viata ..
Hi again, nu trebuie sa mi publici musai comentariul sa nu para ca am intrat intro oarecare disputa pe blogul tau(adica eu am intrat la tine in casa si am inceput sa te contrazic). Dar sa ne imaginam un scenariu, cineva care lucreza pe salariul minim pe economie si in acelasi timp are un copil bolnav pe tratamentul caruia se duc toti banii si abia ii mai ajung bani de mancare. Asta in conditiile in care totul e ok si acel cineva are un loc de munca. Imagineaza-ti cum e atunci cand pierde acel loc de munca. E doar un mic scenariu imaginat de mine, dar stiu ca existe cazuri reale mult mai dramatice decat acesta. Desigur exista si categoria celor care traiesc „beyond their means” mancand la restaurante in fiecare zi si cumparand masini de lux, totul pe credit sperand ca ziua de maine e mai buna decat cea de azi. Dar cum am zis, lumea e mare si situatiile sunt diverse.
p.s. Am trecut prin Toronto acum 3 saptamani, m-am oprit sa vad un prieten. La voi acolo pe Church street e cartierul rainbow. Ce sa zic, cineva face glume sinistre mi s-a parut mie 🙂
Nu ma deranjeaza daca ma contrazici. Chiar n-am nicio problema cu asta. Mai ales ca aici nici nu ma contrazici ca sunt de acord cu tine. De aia am si specificat in text ca nu vreau sa-i critic pe nimeni ca nu le stiu situatia.
Church Street e chiar colea, la cateva intersecții de mine 🙂
Cred ca astia 2000/luna pe 4 luni e pentru situatii speciale care nu se califica pentru regular EI. Chiar nu conteaza ce savings ai puse deoparte, daca iti pierzi jobul si ai cotizat cel putin 6 luni parca, ai dreptul la EI, si in functie de venitul anterior poti sa iei maxim care e vreo 2000 pe luna sau 85% din venit.
Am luat si eu somaj o luna cand am terminat un contract la unii si pana am inceput jobul la ceilalti, si conform calculului pe care mi l-au facut aia de la EI trebuia sa imi dea 2000 pe luna timp de un an, so mai bine decat cei 2000 pe 4 luni.
Probabil ca si tu cu vechimea ta in munca te-ai califica sa iei maxim care e un an si asta mi se pare absolut normal.
Nu are legatura cu ce savings ai tu, ci cu cat ai cotizat la stat cat ai fost angajat. Nu te intreaba nimeni ce bani ai in cont cand iti calculeaza somajul.
Da, este vorba despre Canada Emergency Response Benefit, available pentru cei care nu se califica pentru EI (ajutor de somaj). Fondurile vor fi disponibile dupa 6 Aprilie si cei care se califica isi vor primi banii in 10 zile dupa ce au aplicat.
https://www.canada.ca/en/department-finance/economic-response-plan/covid19-individuals.html#sick_quarantined_self_isolation_new_canada_emergency_response_benefit
Dar apropo de ce gandeam eu, fara a fi afectata direct, pentru ca, intr-adevar, daca imi pierd jobul eu pot lua somaj, uite cine zice acolo ca se califica: „workers who must stop working due to COVID-19 and do not have access to paid leave or other income support.” Deci, OTHER INCOME SUPPORT.
Dar, cum ziceam, pe mine nu ma deranjeaza, insa n-am putut sa nu ma gandesc.
Ce este ma tricky e ca la inceput nu vor respinge dosarele care se vor face pe cuvant si incredere , iar formularile sunt destul de ambigue . Pere un an vor incepe sa verifice dosarele si sa vezi atunci debite care trebuiesc returnate .
Alt lucru „grozav” e ca nimeni nu realizeaza ca aceste daruri ne vor iesi pe nas la taxe in anii urmatori …
O intrebare va rog, desi probabil e prea devreme: piata imobiliara e inghetata, presupun. Ati observat daca, prin comparatie cu acum 2 luni, au aparut mai mutle anunturi de vanzare ? Sau daca vechile anunturi, au acelasi pret sau un pret scazut ? multumesc.
Eu personal nu am vazut mai nimic legat de imobiliare. Cred ca bancile au micșorat dobânzile, tot sa determine lumea sa cumpere, dar lumea nu se baga inca. Am citit la un moment dat ca “open house”-urile a fost recomandat sa se reducă, pentru ca pot prezenta potențial de răspândire a virusului. Astea sunt practic vizitele de case. Partea asta cu imobiliarele se va vedea mai incolo, zic eu. Unii spera ca vor mai scădea preturile, altii spun ca asta nu se va intampla. Deocamdata cred ca e doar wishful thinking si din partea unora si a altora. Cred ca e inca devreme sa se vorbeasca despre asta.