Virusul asta nu m-a izolat doar la domiciliu, dar nici pe blog nu-mi mai da voie sa ies. Stiu ca altii au de se plang pe tot internetul ca le prisosește, dar eu, dimpotriva, mi-as dori de la pandemia asta sa ma plictisesc si eu o leaca. Sa am si eu vreme sa delirez putin. Sa nu mai fiu asa de strâmtorată intre datorii, sa ma lase dracu’ sa respir si eu acum cat mai pot. Pe repede, ca acus incep iar sa ma învârt prin casa ca un titirez, sa va povestesc ceva. Cum a cumparat Bobi un șip de smecleu din ala de te freci pe maini. L-a cumparat de la Canadian Tire. Magazin care a fost inchis pe motiv ca e neimportant. Nu le merge site-ul sa-l comanzi online, asa ca trebuie sa-i suni la telefon si sa le dai datele, inclusiv pe cele de pe Visa. Pe langa tranzacția monetară, stabilesti impreuna cu agentul si o ora la care vei merge sa ridici smecleul. Cand ajungi in parcarea magazinului, nu cobori din masina, astepti sa vina un nene sa ti-l bage el in portbagaj. Tu intre timp trebuie sa fii pregatit sa ii arati prin geamul inchis documentele. Cumva ca n-ai furat ceea ce tocmai ti-a pus el sub capota. Sau ca n-ai avut de gand sa fraierește sistemul si sa cumperi doua șipuri cu smecleu. Acum sa va zic sincer, cateodata imi vine asa sa rad. Nu are legatura cu vreo conspirație, care, de fapt, ma fac sa rad si mai tare, e doar un feeling care ma gadila din cand in cand. Acum, eu iau treaba asta foarte in serios, ati vazut. Respect regulile de carantina, nu pot fi acuzata de infractionalitate. Dar, nu stiu, cateodata asa imi vine sa rad!!! O fi de la atata stat in casa.
Place Nouveau 