Place Nouveau

Era o poveste intr-o carte de-a Catiusei cu o oaie deprimata si nimeni nu stia cum s-o scoata din starea aia. Un cal batran i-a zis atunci sa puna mana munceasca ceva: sa care in spate capitele de fan, sa are pamantul, sa faca curat la gaini, munci din astea agricole si istovitoare. Ea n-a inteles cum poate munca grea s-o veseleasca, dar cum nimeni nu venise c-o propunere mai buna, a zis s-o faca si pe asta. Daca munca n-a scapat-o de deprimare, sigur a facut-o sa uite de ea, iar la sfarsitul zilei, dupa atata truda, gandul la un somn bun i-a si adus zambetul pe fata. Morala: eu sunt oaia. Sunt atat de ocupata in timpul zilei ca n-am timp sa ma gandesc la pandemii si cu atat mai putin sa-mi fac vreo grija in privinta asta. Motive de ingrijorare sunt, dar eu n-am timp sa ma ocup de ele. Cand imi astern seara capul pe perna, asa mi se asterne si un zambet din ala cat toata fata, pe care doar trezirea (la realitate) mi-l mai sterge. Caci, ce sa zic, bine totusi ca am inca ce munci. Am ajuns sa ma consider o privilegiata ca am de munca, avand in vedere ca de luna trecuta au aplicat la ajutoare vreo 9 milioane de canadieni. In paranteza fie spus, de CERB (Canada Emergency Response Benefit) eu cred ca se abuzeaza big time in perioada asta si intinde mana si cine nu trebuie. Eu de exemplu cand am aplicat pentru aia $200 dati oricui pentru rechizitele copiilor, pe care i-am si primit intre timp, puteam sa declar ca am 5 copii si sa primesc $1,000. Cel putin la momentul aplicarii online, nimeni nu putea verifica daca e adevarat sau nu.

Ford a declarat ieri, pe un ton foarte afectat, mult mai afectat decat ne-a afectat pe bune covid-ul pana acum, ca de saptamana viitoare vine cu un plan de relaxare a restrictiilor. Am inteles ca Saskatchewan va si incepe de la inceputul lui Mai cu deschiderea cabinetelor medicale considerate pana mai adineaori „neesentiale”, adica dentistii, fizioterapeutii si toti cei care functioneaza in sistem privat, nu sub OHIP (public health). Probabil ca asta va face si Ford, care a mai zis la un moment dat ca scolile vor fi ultimele pe care le va deschide, dar care, in acealasi timp, nu a inchis inca de tot anul scolar, zicand si ca e „unlikely” sa se intample asta. Daca declaratiile lui sunt inca valabile, inseamna ca totul ar trebui sa se deschida pana in iunie. Ca anul scolar nu mai tine mult oricum. Asta daca nu vor hotari sa anuleze vacanta mare si sa continue anul scolar pe perioada verii. In felul acesta si oamenii se vor putea intoarce la munca, pentru ca vor avea unde sa-si trimita copiii. Eu insa in momentul acesta, nu stiu daca vreau sa o trimit pe Cati la gradinita sau nu. Daca e adevarat ca tineri fiind si teoretic foarte sanatosi, pe noi virusul nu ne-ar afecta prea tare, in mod normal nu ar trebui sa ma feresc s-o reintroduc in colectivitate. Dar nu stiu daca asta e adevarat si nici nu-mi poate nimeni garanta adevarul acesta. Statistica nu tine loc de adevar. Problema pe care o vad eu insa e mai mult legata de cei care au bunici, la care sa se intoarca de la scoala sau de la gradinita. Ori aleg sa nu se mai vada, ori aleg riscul de-a muri. Asta e realitatea, astea sunt conditiile. Noi nu suntem afectati de situatia asta pentru ca parintii ne sunt in Romania, si probabil asta e singurul moment de cand am emigrat in care ma bucur ca e asa. Apropo de asta, in Canada covid-ul a facut ravagii prin casele de batrani. Dar la modul ala rusinos. Totusi, ca numere stam foarte bine. Daca e sa ne comparam, de exemplu, cu ceea ce se intampla chiar aici, peste granita, la noi spitalele sunt in momentul de fata goale si, deci, inutile. Asa cum ziceam si intr-un comentariu anterior, pana la urma carantina a fost un experiment necesar, pentru a ne da seama cu cine avem de-a face, cel putin la nivelul tarii in care traim. Dar la fel de necesar va fi si experimentul de dupa.