Place Nouveau

Tin minte ca inainte de carantina asta ma gandisem sa ii fac Catiusei ziua la Fairyland Theatre. Urma sa alegem o poveste, pe care sa o punem in scena. Invitatii ei s-ar fi imbracat in printi si printese, unicorni sau animalele padurii, in functie de tema pe care o alegeam. S-a ales in loc de tema, praful, intre timp, dar Cati tot a avut o aniversare de po..mina. Daca n-ar fi fost, nu v-as fi povestit si nici n-as fi crezut ca poate iesi atat de bine o petrecere in 3. A inceput cu un tort pe care Cati s-a dus cu taica-su sa-l ia de la Serano. Un tort de ciocolata, dar fara pretentii, ca anul trecut, cand am dat pe el o avere. Inapoi spre casa numai bine a adormit pe autostrada, iar cand au ajuns in fata blocului am coborat sa mergem la Canadian Tire, cel mai aproape magazin deschis, ca sa ii luam “surprise”, ca ne spusese de dimineata, “mommy and daddy, are you going to give me a lot of surprises today?”. Ihi, am raspuns noi, neasteptandu-ne ca ea sa (se) astepte la asta. Stia de „birthday surprises” poate de la gradinita sau de la desene, noi insa nu eram pregatiti pentru genul acesta de surprize, eu doar ii comandasem un cadou de pe Amazon, care nici nu venise. O rochie de printesa, ca sa o mai schimbe pe aia cu care se imbraca nespalata in fiecare zi si cu care doarme noaptea langa ea, ca n-am lasat-o, pe ea. Doar ca Amazon ei ii aduce tot timpul „cadouri”, asa ca n-ar fi fost ceva special. Cand am auzit-o insa ca ea are dorinte de ziua ei, cu carantina asta nici nu stiam cum sa i le implinim. Dar ea nu-si dorea ceva anume, ci doar o surpriza.

Asa ca in timp ce inca dormea in masina, Bobi s-a dus la Canadian Tire si i-a cumparat o bicicleta super faina, pe care a dus-o sus si a ascuns-o sub o patura. Am asteptat-o pe Catiusa, in parcare, sa se trezeasca si m-am dus si eu apoi cu ea sus, punand-o sa mearga cu mainile la ochi. Cand am intrat in casa i-am cantat la multi ani in doua limbi si am strigat: “Surprise!!!”. Voia ea surpriza, dar nu cred ca stia ce-i aia, ca la una ca asta nu s-a asteptat. S-a emotionat si pe moment cred ca s-a si speriat putin, cand o puneam sa dea patura aia la o parte, sub care nu stia ce e. A urmat o dupa-amiaza intreaga in care a suflat in lumanari, de cate ori a vrut ea, a invatat sa se dea cu bicicleta prin casa, si ne-a pupat, cand pe unul, cand pe altul, cand pe amandoi deodata. Fara sa-i zicem noi, dar se simtea atat de bine ca nu stia ce sa faca altceva. Si pentru ca asa e ea, un copil tare iubitor, care de 3 ani ne face sa ne simtim de ca si cum ar fi ziua noastra un fiecare zi.