Cum ziceam si in comentarii, care sunt acum mai lungi decat articolele pe care le scriu, eu sunt atat de ocupata in fiecare zi ca n-am cand sa mai citesc ce se mai intampla cu pandemia asta, d’apoi sa mai si scriu ceva. Dimineata sunt cu Cati, iar dupa-masa incep schimbul doi la job. Dar asta stiti deja, ce n-am mai apucat sa zic e ca noi iesim in fiecare zi afara. Yuhuuu!!! Am ajuns sa ma laud pe blog ca ma cobor in fata blocului. Inainte povesteam despre weekendurile noastre pe coclaurile verzi, acum o tura cu bicicleta la coltul blocului e ca o aventura exotica. Ma rog, noua nu ni s-a interzis niciodata sa iesim la plimbare, desi ni s-a recomandat, n-am avut nici foița din aia de drum, dar o vreme lumea n-a iesit deloc din case. Asta, ca sa fim sinceri pana la capat, s-a potrivit si cu vremea rea, cand pe-aici nici ratonii nu ies pe strazi. Ar fi umplut restaurantele, e drept, dar pe afara, in martie-aprilie, sufla vantul, si la propriu, si la figurat. De cand a venit primavara insa, au iesit oamenii pe câmpuri ca păpădiile. Si stiti cate păpădii sunt pe-aici in perioada asta. Iar ieri erau toti pe biciclete. Nu am vazut in viata mea atatea biciclete impreuna! Ziceai ca in loc de doua picioare ne-au crescut doua roti. Asa păstram noi distanta. Mie imi ajunge, sa zic drept! Cu pista asta lunga, cat tot orasul, care porneste chiar de sub balconul meu, si o bicicleta, sa tot stai in carantina!!!
Place Nouveau 