Dupa atata stat in casa, cred ca am exagerat putin cu excursia asta la Crawford Lake. De-atatea ori i-am zis Catiusei c-o sa mergem ca bietul copil a crezut ca cine stie unde ne ducem. Ieri dimineata, cand se chinuia sa se scoale, ii zic, hai Cati, grabeste-te, ca trebuie sa ne facem bagajele. Voind sa spun cu asta sa pun un sandvish intr-un rucsac si o sticla cu apa. Ea zice, ma duc sa mi-l fac si pe al meu, dar trebuie sa mergem in locker sa luam jucariile de nisip. Ea credea ca ne ducem la mare 😂. Daca de jucariile de nisip, am reusit s-o convingem ca nu are nevoie, cu “bagajul”, cum zice ii ea gemantanuilui ei pe roti, a iesit pe usa.
Aveam rezervare online la 10:10 si nu voiam sa întârziem ca nu ne lăsau oricum sa stam pe-acolo mai mult de două ore. O tâmpenie marca COVID-19. Crawford Lake e foarte aproape de Toronto si noi am mai fost acolo de nu stiu cate ori. Dar de fiecare data ma duc cu aceeasi nerăbdare, ca prima data. Am mai scris despre el AICI. Nu treceti pe langa link fara sa-l băgați in seama, cititi, ca veti afla detalii interesante, chiar unice, despre locurile acestea. Am mai fost de doua ori si de cand s-a nascut Cati, dar abia acum, de cand a crescut si intelege lucrurile ca si un om mare, experienta aceasta a contat foarte mult si pentru ea. S-a bucurat de fiecare pas pe care l-a facut săltăreț prin pădure si pe podețul din lemn care înconjoară lacul ca o îmbrățișare. A aruncat pietricele in lac, a salutat de la mal o broasca țestoasa care înota sub ochii ei, a servit un chipmunck, care mergea inaintea noastra pe podețul de lemn, fara a-i pasa de distanțarea sociala, cu croissant cu ciocolata, a mancat ea însăși unul pe-o banca cu vederea la apa si a numărat trollii de pe marginea potecii, sperând ca macar unul sa se dea peste cap si sa învie. Pentru cei care nu stiti povestea Elsei, trolii sunt pietroaiele alea acoperite cu mușchi de copac. Ba a numărat si mărțișoarele agățate de crengile copacilor de niste romani simpatici. Desi nu e prima data cand o aduc prin diverse locuri, inclusiv acesta, pentru ea sunt de fiecare data experiente noi si tot mai interesante, iar pentru mine dovada clara cat de mult au ajutat-o sa ajunga pana aici 😉
Cand ne-am intors acasa, semn ca cele doua ore n-au fost suficiente, n-am intrat in casa, ci profitând c-am avut vant bun, am ridicat un zmeu la cer. La un moment dat era atat de sus, ca tinandu-l de coada, am avut senzația ca ma ridica si pe mine. Cum ar fi fost?! 😋
Place Nouveau 