Aceasta piesa vestimentara si vestita deja nu are nicio legatura profunda sau nu cu ața, care pe mine nu ma trage deloc. Prin urmare, pe mine n-o sa ma vedeti niciodata îmbrăcată in port țărănesc pe la petreceri tâmpenești, ok? De fapt, asta constituie o defavoare adusă iei, s-o tăvălesc prin colbul de la țară, de care numai ce m-am scuturat. Dimpotriva, mie imi place ia ca tinuta urbana. Casual, modernă, pe care s-o trag eventual peste un maiou (de la Victoria’s Secret), din care sa mi se vada mai degraba oasele sexy de la gat decat țâțele. Bine, țâțele mele nici nu s-ar vedea, dar orișicum, ati inteles ideea. Apoi, in loc sa-mi cocoț un coc țeapăn in vârful țestei, mai bine imi fac o necoafură, peste o pereche de ochelari de soare, care sa ascundă si un wink-wink buclucaș. Si fara farduri, te rog, frumoasa cum te-a lasat Dumnezeu. Sau muma-ta, depinde in cine crezi mai mult.
Feșonistele din lumea-ntreaga au inceput a prinde gustul iei romanesti, sub denumirea cosmopolită de Romanian Blouse, ceea ce e o oportunitate extraordinara pentru Romania de-a se promova si ea in lume, in mod neobisnuit, cu ceva frumos. Ca ia chiar este frumoasa, cand stiu sa o port. Dar nu ca port. Stiu ca sunt doamne si domnișoare, care vor sa se bage in seama, attention whore li se zice, care scot niste ii nespălate de prin poduri si se lauda cu ele pe internet, cum ca sunt cusute cu motive simbolistice pe care trebuie sa le intelegi. Ele nu inteleg nici pe ce lume sunt, d’apoi ceva atat de complicat ca o cameșă. Eu sunt mai superficiala, recunosc, si caut mai degraba tocmai ce nu are ia traditionala, careia ii port respect doar ca sursa de inspirație. Nu ma laud ca ma îmbrac in ie si ma umplu de stima strămoșilor, eu ma îmbrac in ie si ma umplu de stimă de sine! Aia dupa care lumea isi intoarce capul, nu ochii peste cap! Nu stiu daca ati inteles ce am vrut sa zic, mai pe întelesul tuturor, nu-mi plac toate bluzele de genul asta. Mai precis, m-as imbraca mai repede cu o ie de fast-feșân de la Zara decat cu una de prin podul vreunei babe trecute in neființă.
Unele, nu zic, sunt frumoase in felul lor, dar pe rafturile de la Muzeul Satului, nu pe rafturile magazinelor de fitze, de unde ma îmbrac eu. Eu am una singura, de la mama-soacra, alba cusuta cu alb, dar oricat vi s-ar parea de lipsită de imaginație combinatia asta, pe atat e de reusita. Am reusit s-a degradez putin ca n-am spălat-o la râu, ci la masina de spălat LG, pe programul nepotrivit, si i-am ciufulit zulufii. Uite, asta chiar e un motiv simbolistic, sau macar simpatic. Vorbeste atat de mult despre mine!
Place Nouveau 