Am o colega la job care, de 7 ani de cand o stiu, in toate weekend-urile de vara merge in camping. Toate. Plus inca o saptamana, doua, concediu tot acolo. Dar pentru mine mereu surprinzator nu a fost neaparat asta, ca na, pasaricile omului, ci faptul ca se fiecare data se ducea acolo cu aceeasi nerabdare ca prima data. Trecea vinerea cateva ore pe la job, timp in care nu facea altceva decat sa astepte sa vina barbac-su cu trailer-ul si s-o ia. Cand pleca isi lua ramas bun de la mine de ca si cum pleaca in vacanta, nu doua nopti la cort. A, ca sa nu mai spun ca de fiecare data se ducea si in acealsi loc. Acum o inteleg, ca de 3 saptamani si noi ne ducem in acelasi loc, iar in toata perioada asta tot ce am facut interesant a fost sa astept sa vina weekendul viitor ca sa plec iar. Pe asta lung l-am asteptat si mai mult, atat de ocupata am fost sa il astept ca n-am avut timp sa verific prognoza. Ne-a prins ploaia pe-acolo, desi mai degraba ne-a surprins. Dar si noi am suprins-o pe ea ca asa a dracu’ cum s-a tinut, nici noi nu ne-am lasat. Am ajuns la Awenda vineri dupa-masa si ne-am dus direct pe plaja. Numai bine, Cati dormise in masina, ceea ce insemna ca puteam avea ore intregi fara sa tipam unii la altii. Dupa ce doarme e painea cu unt si cu gem a lui Dumnezeu, cand nu doarme, e a celuilalt. Asa ca singurii care au tipat in dupa-masa aia au fost pescarusii. Eu mi-am desfacut doar rogojina si bratele peste ea, neavand nici cea mai mica intentie sa ma misc de acolo. Cati si cu Bobi strigau la mine sa vin si eu in apa de parca valurile alea cat casa nu-mi spargeau destul timpanele. M-am dus de mi-am udat putin rochia la poale, dupa care m-am intors pe rogojina sa ma usuc. N-am stat mult pe-acolo, dar, la cat de bine s-a simtit Cati, suficient, s-o bifam ca pe o zi reusita. Ne-am dus apoi la motel, unde ne asteptau ceilalti, ma rog, nu ne asteptau in sensul propriu al cuvantului, ci ne-am intalnit acolo, sa plecam apoi impreuna la Boat House, cel mai mare restaurant, si singurul, din Midland. Fiind atata de celebru, a trebuit sa stam la coada, va dati seama. Pana la urma ne-au indesat si pe noi la bar. Noi am vrut la masa, dar atata s-a putut.
A doua zi ne-am pornit cu noaptea in cap la plaja, ca sa prindem nu doar loc, ci locul pe care il voiam noi. Am trecut repede pe la alimentara sa luam ceva de sfarait, ca tot carasem gratarul dupa noi. Se va dovedi ca ne-a salvat si vacanta, dar asta mai tarziu. Am ajuns pe plaja primii, noi fiind, de obicei, enervant de matinali, si ne-am pus cortul unde voiam noi, inconjurati fiind de doi metri. N-a mai durat mult si nu mai aveai unde ti-l pune nici fara pretentii, de fapt, nu mai aveai cum intra in parc. La un moment dat cineva chiar a vrut sa abuzeze de cei 2 metri ai nostri si i-am atras atentia, atragandu-ne si noi ocara lor ca “some people don’t know how to share”. Dar vorba aia, cum nu-ti imparti nevasta, in zilele noastre nu-ti imparti nici metrii. Hai bâsti! Un mic, un carnat, luati de poftiti, dar nu metrii nostri! Si inca un lucru pe care nu l-am fi impartit cu nimeni, de fapt Cati, cu greu l-a impartit si cu mine, a fost hamacul ramas de la prietena care plecase dimineata de pe plaja la “munte”. L-am agatat intre doi copaci din padure, la doi pasi de plaja (era inca nisip sub ei), dar am schimbat peisajul de ziceai ca ne-am teleportat in alta parte. Lui Cati nu i-a mai trebuit altceva, ceea ce, in alte conditii m-ar fi bucurat, de data asta insa, nu prea, ca nu voia sa ma lase si pe mine. De acolo am plecat la hotel sa ne scoatem nisipul din chiloti si ne-am dus apoi sa mancam cina undeva. Am gasit un Boston Pizza cu terasa la (auto)strada si acolo ne-am asezat, de-a supt Cati o macaroana si eu un mojito.
Ziua urmatoare a fost exact cum n-a fost cea dinainte, de zici ca au fost surori vitrege, fara nicio legatura. Ploua cand ne-am sculat de nu se vedeau magazinele de vizavi. Pana la 11 ne-am lalait dintr-o camera in alta, cand la unii, cand la altii, pana cand unuia i-a venit o idee mai buna decat s-o frecam aiurea in pijamale. Sa facem o plimbare in parc. Pe malul lacului. Alt lac, ca pe-aici sunt lacuri pur si simplu. Te-ntorci si calci intr-unul. Mda, nu parea cine stie ce propunerea, dar pe drum, dupa ce Bobi ne-a invatat sa fluieram in ghindele de pe jos, de la atata paguba i-a venit o idee si mai buna. Sa facem un gratar in parc. Erau acolo niste foisoare acoperite, amplasate din loc in loc, special pentru cei carora le veneau astfel de idei. A adus Bobi gratarul din masina, au plecat apoi baietii la Farmland or something de-au luat un portbagaj de carne si cu asta ne-am ocupat toata masa si dupa masa. Am legat si hamacul intre doi stalpi pentru Cati, dar s-a dat pana si-a gasit ceva si mai interesant de facut: fugarea pescarusii, aciuati la frigaruile noastre. Nu-i alunga numai, ii fugarea cat era campul ala de mare. Dupa ce ii momea cu bucati de carne si pita. Ploaia se oprise, dar nu de tot. A plouat in weekendul nostru cat pentru toata vara. Dar si noi ne-am distrat tot cat pentru toata vara.
Ne-am culcat deci cu burtile pline si fericiti ca ploaia nu ne-a stricat planurile, dimpotriva, ni le-a facut, iar urmatoare zi, si ultima, am trecut, in drum spre casa, pe la Blue Mountain, in ciuda ploii. Ne-am dat acolo cu telegondola, de doua ori, sa merite cat dadusem pe bilet, desi vederea Marelui Lac, de sus, face toti banii. Iar distractia lui Cati e priceless.
Place Nouveau 
14 răspunsuri la “Un long weekend pe ploaie”
Ce rapid ai ajuns sa arati slim!!! La mine scade burta f incet 😦 . Ala e gratarul vostru? Ce brand e? Ca ne-ar interesa 🙂
Nu stiu cum ii zice, dar cand cobor in locker ma uit si iti spun. Il avem de foarte multi ani. E f practic ca e mic si il poti cara dupa tine oriunde, in plus, se aprinde f usor. Trebuie sa-ti cumperi doar butelii (Walmart sau Canadian Tire).
Secretul e sa micsorezi portiile de mancare (nu sa-ti fie t timpul foame, dar atat cat sa nu te simti full ca porcul dupa fiecare masa), sa nu snackuiesti aiurea, sa reduci carbs si sa tai complet, dar complet dulciurile. Si sa bei apa. Succes garantat.
canadezii nu stiu sa faca turism..peisaje, plaja,totul frumos. turcii faceau rapid un hotel de 5 stele ultra all inclusive cu bar si restaurant pe plaja, sa-ti umpli numai paharul de bere la interval sau farfuria, una e sa pierzi vremea la coada la Boat House, alta sa vina turcu pe plaja sa te intrebe daca nu mai poftesti un cuba libre..
mike bla, incearca dieta rina pt rez mai rapide, pt exercise recomand un rower acasa, o investitie buna in vremurile astea cand la gym trebuie masca , recomand sunny rw-5801 de la sunny health, merge ca unul pro si a fost $269 on sale la walmart
Scriu pe fuga si omit din cauza asta detalii f importante. Bine care are cine mi le aminti 😉. Restaurantul asta de care ziceam eu nu este pe plaja, ci in cel mai apropiat oras, care e, de fapt, la vreo jumatate de ora de plaja. Plaja este pur si simplu in mijlocul padurii si ai acces acolo dupa ce calatoresti vreo jumatate de ora prin salbaticie (drum asfaltat, dar prin padure). Apartine de Awenda Provincial Park si eu as zice ca e mai degraba un altfel de turism. Unul de apropiere si comuniune cu natura. In padure nu exista un hotel de 5 stele, dar exista un ditamai campground-ul pentru corturi, nici restaurante, ci locuri pentru foc de tabara si barbeque. Nu sunt canadienii cei mai asi la turism, dar eu nu prefer nici turcii. Cel putin nu in locul acesta. Ce spui tu poate ar merge mai degraba la Grand Bend, un fel de Costinesti, ca sa zic asa, dar la Awenda e perfect asa cum e. Eu cand pun piciorul acolo, mi se schimba starea intr-o clipa. Jur, zici ca e magic locul ala.
oo, daca discutam despre confort, lux, calitatea serviciilor, cx service, Turcia e la un nivel foarte inalt;
ce am vrut sa zic este ca una e sa te trezesti intr-un pat pufos, sa te astepte cafeluta, sucul de portocale si baclavaua cu miere la micul dejun, sezlongul, prosoapele curate si ayranul/berica la plaja si alta campingul.
dar inteleg ce spui , natura e intradevar f frumoasa in Canada
Pentru asta avem sudul , Caraibele … Si in Canada avem de ex . https://severnlodge.com/ dar asa este cand vorbim fara sa stim despre de vorbim . Fran vorbeste de mere iar tu de pere ….
Cu tot respectul pentru Canada, tara mea 🙂 , si natura ei frumoasa, aici nu avem un true all inclusive cum au unele tari de la Mediterana sau din Caraibe. M-am uitat la Severn Lodge si discutam de lucruri diferite intradevar.
E foarte frumos si in camping sau la cottage sau fishing;insa mie personal
(si altora cu care povestesc) ne-ar prinde bine doua saptamani la un all inclusive de ala care nu se gaseste pe aici , daca nu Turcia, macar o Dominicana; din pacate insa, cu vremurile astea, nu se stie cand si daca va mai fi posibil
Well Canada nu e Cuba sau Jamaica … no offense dar all inclusive turcesc nu vei gasi nici in vestul Europei . Te las pe tine sa ghicesti de ce . Si vei intelege de ce nu il gasesti nici in Canada .
Si mie imi place la all inclusive in Caraibe. Am mai zis de o mie de ori, e unul din lucrurile pe care le-as lua cu mine pe o insula pustie. Imi propusesem sa fac chestia asta de cel putin doua ori pe an, acum ca am o gramada de vacanta ;). Doar ca nu m-as fi dus niciodata vara acolo. Never ever. Vara e foarte misto aici. Mie imi place la nebunie genul de turism care se practica pe perioada verii in Canada, sau, ma rog, in Ontario, ca nu stiu exact cum e prin alte provincii. Drumetiile, cortul (chiar si in varianta de stat la motel), fishing, foc de tabara, barbeque, e o apropiere incredibila de natura, intr-o forma foarte civilizata. Sunt forme de turism diferite si acum depinde de preferinte evident. Mie imi plac la fel de mult amandoua. Mie munca nu imi place, dar statul degeaba il apreciez in orice forma :)).
Nu pot sa tai complet dulciurile. Le-am redus, si e maximum de sacrificiu pe care-l fac 😀 Acasa deja am de toate pt exercitii, mai putin chef sa le fac…
Eu am eliminat dulciurile complet din alimentatie. Singurele dulciuri pe le mai mananc sunt fructele si, dimineata, la cafea, un cookie facut de mine in casa, sau o felie de banana bread facuta de Bobi, dar indulcite cel mult cu putin zahar brun. De obicei doar cu miere sau sirop de artar. E ca renuntatul la alcool. Once you go Jack, you never go back :))
well … You can go back believe me :))) … Sa vezi ce depresie m-a apucat fara vacanta mea in Purto Plata si sa vezi ce razna am luat-o cu dulciurile :))
Being fit feels better than the taste of sweets 😉
Crede-ma am mai trecut de cateva ori pe aici :)))adica la nivel de a declara exact asa cum spui . Si a functionat pana la momente de stress… boala si moartea fratelui meu , boala si moartea mamei …si se pare ca si nebunia asta nu ma ajuta .
aaa si btw pana la 45 nu am avut in viata mea probleme de greutate… chiar invers . Nu am tinut in niciodata cont de ceea ce mananc . La 1.67 cm am oscilat intre 47 kg si 61 kg in luna a noua a de sarcina :)))