Eu am inceput sa merg la birou de saptamana trecuta. Doar 3 zile pe saptamana deocamdata, dar vom reveni full time de luna viitoare. In momentul acesta, cu entuziasmul inceputului de carantina potolit (cand imi doream doar working from home), dar, pe de alta parte, inca foarte aproape de o perioada extenuanta de bagat ca migul pe doua fronturi in acelasi timp (jobul si copilul), muncitul full time de acasa mi se pare o extrema, la fel cum mi se pare si intorsul full time la birou. Mie mi-ar placea o balanta intre cele doua, pentru ca fiecare vine cu niste beneficii in plus fata de cealalta si in felul acesta chiar as fi si cu slana-n pod si cu sufletu-n rai.
Trei ar fi ideal, dar si numai doua zile pe saptamana, nu m-as mai gandi dimineata cu ce sa ma imbrac la job, mi-as trage pe mine primul tricou pe care il gasesc pe jos, atat cat s-o duc pe Cati repede la daycare, dupa care sa ma intorc acasa si sa ma apuc de treaba. Chiar si daca treaba aia inseamna facut curat in bucatarie sau pus rufe la spalat. Si nu, asta nu are nicio legatura cu eficienta, ci cu modul in care iti folosesti timpii morti de la job. Eficienta nu inseamna sa nu te ridici 8 ore de pe scaun, eficienta inseamna sa fii capabil a termina un job de 8 ore in 4. Ceea ce eu pot. La birou, in loc sa pui rufele la spalat, stai de vorba cu colega. Si trebuie sa ma credeti pe cuvant ca eu ieri asta am facut 4 ore. Fara a pune la socoteala si pauza (prelungita). N-am pus rufe la spalat. Pe de alta parte, acea discutie cu colega este, de fapt, parte din beneficiile mersului la birou. Mai schimbi o impresie, sau o expresie, cu unul, altul. Pentru unii asta e important, pentru altii mai putin, dar chiar si daca discutiile ar fi numai despre job, brainstorming-ul, destul de limitat in conditii de WFH, ramane totusi important. Apoi, pe langa impresii mai schimbi, din cand in cand, si peisajul sau macar hainele de pe tine.
In ceea ce priveste responsabilitatea fata de job, pentru mine asta nu are legatura cu vreun fel de-a munci, ci cu felul meu de-a fi. Sunt la fel de responsabila si muncind de acasa, si plecata de acasa. Motiv pentru care eu am cerut ceva WFH si din septembrie incolo. Nu de alta, dar, vorbind de responsabilitate, sa nu mai pierd vremea trancanind aiurea cu colega aia!
Place Nouveau 
12 răspunsuri la “Muncitul de la birou: in loc sa speli rufe, stai la taclale cu colega”
Esti tu norocoasa. La mine la birou au dat afara cu covidul si am ajuns sa lucrez mai mult decat inainte, dar nu am cui sa ma plang. Am un sef care stie sa isi faca doar viata lui mai usoara, restul…Dumnezeu cu mila. Asa ca, un pic cate un pic, am ajuns sa lucrez si cate 10h. Am fost in concediu 6 zile in camping si e jale la cat trag acum.
La mine inca nu au dat oameni afara, asa ca fiecare e cu jobul lui in continuare. Imi dau seama ca si la mine daca ar reduce din personal, ar trebui sa fac si munca altuia. Asta daca nu m-ar reduce chiar pe mine 🙄.
Am avut si eu joburi din astea cand imi terminam treaba repede si mai ceream extra ca ma plictiseam (I know I’m crazy, dar am urat intotdeauna timpii morti de la munca).
Dupa cum zice vorba aia: „ai grija ce iti doresti ca o sa ti se intample”, acum am multe zile ca nici sa ma duc la baie nu am timp, ce n-as da sa am niste timpi morti. :)))
Eu chiar ma bucur de muncitul asta de acasa, ca pe langa 10-12 ore de munca, mai pierdeam 2 ore si cu gatitul de dimineata, calcat, machiat, etc si cu commute-ul.
Daca ar fi dupa mine, nu m-as mai intoarce la birou deloc. Sper sa nici nu o facem prea curand.
Iti dai seama ca daca atunci puteai lucra de acasa, nu ar mai fi trebuit sa ceri de lucru in plus pt ca puteai gasi prin casa ceva de facut :))). La mine, lucrurile sunt foarte clare la job. Fiecare are o treaba anume de facut si pe aia trebuie s-o termine. Eu de exemplu sunt singura care fac jobul asta in firma. Oricine ar fi pus sa-l faca in locul meu va avea nevoie de training. La fel si eu. Sa fac jobul altuia e ca si cum as invata o meserie noua. Asa ca cel mai usor e ca fiecare sa isi termine singur ce are de facut. Si apoi nici nu ar da bine pentru celalalt ca altul sa ii faca munca. Cantitatea e rezonabila, asa ca nu are nimeni ce pune in carca altuia. Jobul meu poate fi facut in 8 ore (de altii) sau in 4 (de mine), ca eu lucrez demult pe chestia asta si mie literalmente imi ia cateva secunde sa stiu unde si cum trebuie rezolvat orice email pe care il primesc. Firma e putin specifica. Are incasari mari pentru ca vinde produse f scumpe, dar efectivul de personal e de firma medie.
Pai si la noi fiecare are treaba lui, problema e ca firma s-a bagat in multe proiecte, dintre care cel mai mare un ERP upgrade, si pe langa jobul de zi cu zi avem multe alte taskuri legate de proiect.
Abia acum ne-au ascultat plangerile ca nu se mai poate asa si ne-au adus niste contractori sa ne ajute. Problema e ca e un pic cam tarzior ca suntem behind si implementation date e in doua luni.
Noi chiar am fost norocosi si n-am avut probleme cu dat afara, am angajat la greu in ultimul timp. Am facut si training online la noii angajati, testam sistemul cel nou online, totul se poate online. Din cei aproape 1000 de angajati doar vreo 3% au trebuit sa se duca la birou si nici aia zilnic.
Cand prestezi servicii si nu vinzi bunuri e mai simplu sa muncesti de acasa.
Si nu am dus lipsa nici de contact uman la cate meetings avem pe Teams. Eu chiar as vrea mai putin contact uman, parerea mea e ca se pierde prea mult timp in meetings in multe firme. Prea multa vorbarie.
E bine ca aveti la ce sa va intoarceti. Sunt multi care nu au mai avut la ce . Sunt multi care in Aprilie se bucurau de „vacanta CERB ” iar azi firma din care au plecat nu mai exista .
Personal cred ca niciodata nu m-as simti perfect lucrand doar de acasa . Am nevoie de contact uman . Acasa sunt sotie , mama, bunică dar mie imi trebuie un pic mai mult . Sunt un pic mai mult.
Lucratul de acasa si CERB sunt doua lucruri complet opuse. Cei care au apelat la CERB nu au avut posibilitatea lucratului de acasa. Astia care au lucrat de acasa nu s-au intors nicaieri pentru ca nu au plecat niciodata nicaieri. Au muncit in continuare, unii chiar mai mult decat inainte. In era asta a tehnologiei moderne, acasa poti fi si tot ceea ce esti la birou. Daca nu ai nevoi de interactiune umana face to face, lucratul de acasa e mai mult avantajos decat dezavantajos. Eu o zi, doua m-as duce sa schimb peisajul, dar crede-ma ca nu fac nimic acolo mai mult decat pot face de-acasa.
70 % din cei plecati in Cerb jn martie s-ar fi putut intoarce de prin iunie …si nu au facut-o . Din pacate pentru ei se termina cu CERB si nu mai au la ce se intoarce.
Inca mai am pacienti ( multi ) care cer hartii medicale sa nu se intoarca la lucru, in persoana … nu inteleg ca risca sa nu mai aiba la ce sa se intoarca . Ori dispare compania , ori postul lui . Cazul profesorilor … am o galagie de profesori care de o sapt . cer sa li se dea hartii ca nu se pot intoarce decat la invatamant online… nu realizeaza ca online treaba a 5 profesori poate fi facuta de unul… si asa dispar joburile …cand se vor trezi va fi tarziu .
Stiu cat si cum pot face treaba online . La modul teoretic si eu am acces la pacientii si comunicarea cu ei de acasa …. dar telemedicina este cu putine exceptii un mare bullshit . Si personal nuas fi mare fan al jobului de acasa desi accidental o fac -acum 15 min am trimis 2 email uri la pacienti,de ex.
Ce voiam sa subliniez este ca suntem norocosi ca dupa toata aceasta nebunie sa ne păstrăm joburile / afacerile si sanatatea mentala .
Da, unii o dau inainte cu frica de covid si nu vor sa iasa din casa nici acum. Eu cand sustin lucratul de acasa, nu ma gandesc nicio secunda la covid, pentru ca pe mine, personal, nu ma mai prea streseaza chestia asta, cel mult ma enerveaza. Eu sustin WFH strict pentru avantajele pe care le presupune, acolo unde le presupune, ca sunt si eu de acord ca nu orice job se preteaza la WFH. Telemedicina o fi bullshit, dar pentru ce fac eu e bullshit dusul in fiecare zi la birou. Strict din perspectiva eficientei vorbind.
Si da, ai dreptate, astia de cer scutiri in continuare nu realizeaza cum isi taie singuri craca de sub picioare. La Cati la gradi ne zicea o educatoare ca unii parinti tot nu-si duc copiii de frica. Nu-si dau seama ca in felul asta in curand nu vor mai avea unde ii duce pur si simplu. Asta e un exemplu din curtea mea si poate un pic diferit de cel cu profesorii. Dar ideea e aceeasi. Ne faultam singuri.
Hei Fran, ce se intampla, te exploateaza firma si nu mai ai timp de nici un post? 🙂
Au contraire :)). Am fost in vacanta si tocmai acum selectam niste poze sa le pun pe blog zilele astea. Oricum, mersi de intrebare. Si eu m-am gandit la voi 😋