Place Nouveau

Nu stiu daca mai stiu sa scriu, dar incerc. E prima data in 10 ani, cand a trecut mai mult timpul decat eu pe blog. Probabil ca mi-a lipsit, dar n-am avut timp sa-mi dau seama. Dar fiind totusi primul lucru pe care l-am facut dupa ce am incheiat, la propriu, toate socotelile, e clar ca nu mi-era chiar indiferent. As fi putut sa scriu postarea asta vineri, dar n-am vrut sa manii astrele si sa ma trezesc ca-mi trimite profesorul un rezultat mai putin decat cel asteptat. Atat de tare m-a stresat examenul asta ca am devenit si superstitioasa. Am zis ca mai bine sa fiu superstitioasa si sa cred in toate minunile decat sa cred ca-l pic. Eu nu-mi permiteam asta. Asta a fost, de fapt, problema cu examenul asta. Avea o miza prea mare. De el depindea certificatul meu de contabil. Cunoscand oameni, sefi acum, care l-au picat cel putin o data, mi-era foarte teama sa nu mi se intample si mie, pentru ca eu, spre deosebire de ei, nu mai aveam timp sa-l mai dau o data. Pentru mine era acum ori niciodata. Mai am un curs pana la obtinerea diplomei, dar pe mine asta ma speria. Ultimul e doar un soft, nu-mi fac nicio grija. Ce-a fost greu a trecut joi seara, cand i-am trimis pe Bobi si pe Cati de-acasa, nici n-au avut unde se duce saracii, ca la noi aici in Canada e rasul de pe lume. De fapt, plansul. Dar i-am trimis, sa am liniste cat sa ma pot concentra 3 ore foarte bine. Am si dat examenul cu voce tare, sa nu pierd sirul. Adica, pur si simplu, vorbeam in timp ce faceam calculele, care-mi ieseau din taste cam la fel de repede pe cat le vorbeam singura, ceea ce e ceva. In ziua aia nici pe social media n-am intrat, sa nu-mi tulbure zenul, si am bagat si un scurt power nap in mijlocul zilei, eu care n-am mai dormit la pranz de cand eram bebelus. Dar asa m-am pregatit in ziua aia. M-am ingrijit mai mai mult de concentrare, ca taxe calculasem cam o luna intreaga. Am invatat pentru examnul asta de cand a inceput, in fiecare zi, dar de pe la 15 martie, pur si simplu n-am mai stiut altceva. Acum, fie vorba intre noi, motivul pentru care eu am luat examenul asta, si nu oricum, ci cu A, e datorita pandemiei. Ca a fost online si ca am lucrat, vorba vine, de acasa. Altfel, nu aveam nicio sansa. Nu as fi avut timp sa ma ocup de el. In niciun caz la modul in care era nevoie. Eu noaptea nu pot invata, ca asa sunt eu, iar in weekend, nici atat, ca asa e…Cati. Cand mi-a trimis rezultatul aseara, n-am avut nicio reactie. Atata energie am consumat invatand si stresandu-ma, ca, pur si simplu, nu mi-a mai ramas sa ma si bucur. Desi visam cu ochii deschisi, si chiar si noaptea, cum ma voi bucura eu cand voi scapa de el. Dar pun emailul primit aseara aici, poate va bucurati voi.
In fine, acum am si primul client la facut taxele. Sunt niste prieteni cu care ne-am intalnit ieri, intamplator, bineinteles, ca n-avem voie, sa ne intalnim altcumva cu altii, pe acelasi trail la hiking. Si, exact ca John Flash din examenul meu, a aflat ca am terminat cursul de taxe la George Brown si m-a rugat sa o ajut sa si le faca. Ok, daca nu-mi dai nota la final, ti le fac si gratis.
Ah, si inca un lucru inainte de plecare. Pe cat m-a stresat de tare cursul asta, pe-atat mi-a si placut de mult. Cred ca cel mai mult din tot ce-am facut pana acum. Stiu ca suna dubios, dar mie chiar imi plac taxele 😉.