Place Nouveau

Cati a inceput scoala. JK, pentru cei familiarizati cu sistemul. Adica junior kindergarten, care in Canada incepe de la 4 ani, in cadrul scolilor elementare. Ii place foarte mult. Practic din a doua zi de scoala si pana azi merge acolo de ca si cum acolo s-a nascut. S-a adaptat super repede. Zic din a doua zi si nu din prima ca in prima s-a cam speriat cand am lasat-o singura in curtea scolii si-am plecat. Cand m-am dus s-o iau insa era deja foarte fericita si dornica sa mai vina. Ea are experienta gradinitei si se vede, inclusiv in tot ce face acolo. In afara de limba franceza, nimic nu este neobisnuit pentru ea. Pentru mine insa doua chestii sunt noi fata de cum era inainte si pe cat par de banale, sunt doua materii care imi dau batai de cap. Trebuie sa-i pun pachet si s-o imbrac in uniforma.

Pachet, desi sunt malitios de happy, ca trebuie de-acum sa manance numai ce-i pun eu, eu ii pun, de fapt, tot ce stiu ca-i place. Iar ei ii plac foarte putine lucruri. Atat de putine ca in prima saptamana si cred ca si-n a doua i-am pus acelasi lucru. Ou fiert, clatite si fructe. Atat. Am incercat intr-o zi sa-i pun pireu cu carne intr-un termos si l-a mancat Bobi cand s-a intors acasa. Ea nici nu s-a atins de el. Asa ca oarecum as putea spune ca desi ma plang ca nu stiu ce sa-i mai pun de mancare la ea, e o falsa problema, atata vreme cat in fiecare zi oricum ii pun acelasi lucru. E ca si cum ar purta aceleasi haine in fiecare zi. Dar stai. Cu hainele e alta problema. Iar daca mancarea e aceeasi, hainele nici vorba. Initial eu am fost super incantata ca trebuie sa mearga asa frumos imbracata la scoala. Bluzita alba si fustita breumarin. Ii cumparasem dinainte o tona de tricouri si bluze albe ca sa aiba. Nu le mai are. Si nici n-am de gand sa-i mai cumpar. Nu albe. Inca din prima zi se intorcea cu camesile pline de pamant ca nu le-am mai scos nici cu clor din boale. Copiii ies tot timpul afara si asa se murdaresc ca purceii. Iar eu am pe creier o pata compulsiva, care, ca tot veni vorba, tot de la scoala mi se trage. Nu suport petele de niciun fel de cand mama imi rupea foile cand picuram pe ele cerneala. Le-am spalat de mai multe ori, am incercat mai multe cicluri de spalare, dar tot jegoase au ramas. Pana la sfarsitul zilei petele alea oricum nu se mai vedeau, dar eu cand o trimit de-acasa trebuie sa fie tipla. Ne-am plans la doamna profesoara, de fapt, ras, cum sa te plangi de-asa ceva, nu ca ies afara, ci ca isi face hainele varza, si ea ne-a zis atunci sa-i dam si bluza bleumarin. Yuhuu!!! Eu nu stiam ca se poate, dar dupa ce am aflat am inceput sa cumpar intr-o veselie numai tricouri si hanorace bleumarin, mai ales ca intre timp am descoperit ca Tommy are haine bune de scoala ca navy blue e una din culorile lor standard. Tocmai am primit email ca s-a shippuit si pachetul de la H&M care e plin tot cu haine bleumarin. Si pe astea le pateaza, normal, dar macar nu mai vad eu! 😁. Deci cam asa ma descurc eu cu scoala! Inca invat, dar va promit ca pana la sfarsitul anului iau si premiu 😉!