Eu merg o singura zi la birou, in rest lucrez de acasa. Ieri am fost si atat de bine m-am simtit ca m-as mai duce si azi sa muncesc de acolo, daca nu mi-ar fi asa de lene. De fapt, nu e neaparat lene, dar chiar m-am dezobisnuit complet sa ma fac gata la timp. Asta e si motivul pentru care intarzii peste tot mai nou, nu mai am agilitatea aia de dinainte, de-a ma organiza inainte de-a iesi pe usa. Nu reusesc sa ma adun pe mine, daramite toate lucrurile alea de care trebuie sa imi amintesc pe rand sa nu le uit. Sosetele in picioare, cheile, unde mi-s toate, cateodata nu mai gasesc nici usa pe care trebuie sa ies, iesind de mai multe ori pe ea. Daca nu mi-as fi pierdut antrenamentul asta, chiar m-as fi dus si azi la munca, desi nu ma cheama nimeni. Dar ne-am mutat la birou nou si locul (de munca) imi da o stare pe care, acasa la mine, in fata semineului, o mai simt. Pur si simplu e o energie acolo la care aseara imi era greu sa renunt, cand venise ora de plecat. Imi venea, cat se poate de la propriu, sa dorm la birou. Si-asa mi s-a intamplat si data trecuta. Nu-mi dau seama care e motivul, poate pentru ca e totul nou, curat si frumos aranjat, asta dandu-i interiorului liniste, dar cel mai probabil, e de la lumina, toata sala fiind o expozitie a corpurilor de iluminat pe care firma mea le produce. Un fel de salon auto in materie de design interior. Acum inteleg si eu de ce dau unii sute de mii de dolari pe ele. Cumpara de fapt confortul, placerea de a locui undeva, chiar si cand nu-i acasa la tine, cumpara dorinta angajatilor de-a se intoarce la munca de buna voie 😀
Place Nouveau 