Place Nouveau

Ieri ne-am dus intai la Saveta, sa prindem calde placintele, dupa care am zis ca plecam la sanius. De data asta voiam in alta parte, ca unde fusesem c-o zi in urma nu ne-a prea placut. N-a fost greu sa gasesc ca orice delusor din parcuri s-a transformat in derdelus si le gasesti usor pe Google, cu review-uri si tot, semn ca-s la mare cautare. Am observat ca sunt in apropierea playground-urilor, ceea ce ma face sa cred ca nu-i o intamplare si ca, de fapt, asta este scopul lor. Aflu si eu asta abia acum. In fine, gasisem unul care avea si patinoar, si cum eu cu Cati suntem patinatoare, m-a incantat sa facem si una, si alta in acelasi loc. Cand l-am pus pe GPS, in parcare la Saveta, arata ca-i prea departe in vest, iar Cati abia astepta sa se dea cu sania, nu cu masina. In plus, nu pusesem patinele in portbagaj, din acelasi motiv. Ca voia cu sania, nu si cu altceva. Am gasit altul mai aproape de unde eram, dar si de casa, si ne-am indreptat catre acolo. Era 11 dimineata cand am ajuns. Dar erau multi ajunsi inaintea noastra. Cu tavite ca a noastra, sau saniute mai fancy, imbracati toti bine, cu pantaloni de iarna, era o forfota si-o harmalaie ca pe vremurile cand mergeam si eu copil la sanius. Alte vremuri, alte locuri, aceeasi bucurie. Mi-am dat seama din prima, ca am deja ochi bun la asta, ca va fi frumos aici, ca derdelusul era lung, cat sa ne ajunga, dar nu abrupt, cat sa nu ne placa. Unde fusesem c-o zi in urma, aproape ca mi-am dislocat creierul din loc, ca m-a durut capul la aterizare. Mai fusesem acolo si inainte, dar de data asta, partia inghetase pe dedesubt si sania pur si simplu, zbura. Era foarte inclinat, asa ca senzatia a fost ca tocmai m-am aruncat de una singura in cap. Asta de aici era mai lin, iar aterizarea era cu aplauze. Mi-au aplaudat urechile inghetate de fericire, dupa ce m-am dat prima data. I-am si strigat lui Cati, pana sa ajungem in vale, hai ca aici o sa ne placa! Am plecat de acolo la ora 2:00. Si vreo -10 grade. Dar cand esti imbracat bine, cu pantaloni de iarna si pulover de lana pe sub Canada Goose, nu mai simti nici timpul, nici temperaturile. Ne-am dat impreuna cateva ture, dupa care am gasit alaturi un derdelus micut, pe care s-a dat Cati singura. Eu doar ii caram sania la deal, iar Bobi statea la copac, sa nu intre in el. Am facut apoi si-un hiking prin padure. Traseul era inca inzapezit, asa ca am putut sa o tragem pe Cati cu sania. In felul acesta n-a protestat decat la intoarcere, ca nu voia sa plecam acasa. Azi se anunta iar zapezi. S-o mai improspateze pe cea veche. E cel mai bun lucru care s-a intamplat anul asta so far. Material pentru mii de poze. Imi facuse Google un colaj cu poze de anul trecut. Mama, ce an am avut! V-am mai zis ca anul asta vreau sa-i semene? A fost anul in care am facut cei mai multi bani de cand suntem in Canada, asa mi-a zis Bobi ieri in masina, dar si anul in care am facut cele mai multe poze. Care puse cap la cap ma inspira! Ca pana la urma urmei, cu astea ramai. Banii vin, banii pleaca, stiti cantecul ala, mie mi-l pune DJ Bobi in masina, dar pozele astea raman forever, material pentru suflet!