Place Nouveau

Sa va povestesc ce am facut de ziua mea, care a picat anul asta intr-o situatie generala foarte nepotrivita pentru sarbatorit. M-am pus mult in locul victimelor de acolo si s-a cam zguduit pamantul sub mine. Doar ca, si nu vreau sa sune asta imbecil, cand viata unora se opreste in loc, a altora continua indiferent, indiferent cat de nedrept ti se pare. Asa a fost si asa va fi. Oamenii aici au mers ieri la munca si si-au vazut de treaba de ca si cum nimic nu s-ar intampla. Daca a fost ceva in sufletul lor, numai ei stiu. N-au spus la nimeni, poate de teama unor pareri gresite, dar nu ca sa se protejeze pe ei, ci pe ceilalti. Eu, de exemplu, chiar am in dreapta mea un rus si am discutat un pic situatia cu colega mea, dar ma feream sa nu ma auda, desi el saracu’ chiar nu are nicio vina. Dar m-ar fi indispus sa-l fac sa se simta prost. Ca e unul dintre cei mai linistiti si simtiti colegi ai mei. Dar mai sunt inconjurata si de doi romani. Suntem acolo un trio, cea mai mare concentratie de romani pe metru patrat din Canada 😁, si la finalul zilei chiar s-a nimerit sa ramanem ultimii si ne-am exteriorizat, tare, fara sa ne auda nimeni. Ca eu, si am invatat asta din pandemie, cred cu tarie ca unii oameni valoreaza mai mult decat parerile lor. Nu toti, dar pentru unii merita sa nu-ti risti relatia cu ei, pe fondul unor divergente de opinie, pentru ca acei oameni nu sunt doar atat. Si ca am ajuns aici, sa va spun ceva in aceeasi idee. M-am dus ieri la munca pentru ca mi-a zis colega sa vin. Stiam de ce ma cheama. Ca sa imi dea un cadou de ziua mea. Traditia noastra era sa ne scoatem una pe alta la restaurant de ziua noastra. Doar ca de cand a venit pandemia nu am mai putut face asta, si acum, desi restaurantele sunt deschise, tot nu am putut merge pentru ca ea nu e vaccinata. Continuand ideea de mai sus, am ajuns la finalul pandemiei, Doamne ajuta, la fel ca si inainte, pentru ca am ales sa punem omul, relatia dintre noi, mai presus de parerea noastra pe subiectul asta. De aia, am tinut sa inchei si pe blog subiectul. Pentru ca doar atunci cand nu-ti pasa de relatia cu celalalat, te superi pe el din cauza asta. Daca iti pasa, te gandesti un pic mai mult inainte de a spune ceva. Si nici macar nu e obligatoriu sa o spui. Iar asta nu inseamna ca te cenzurezi, nici pe departe, tie nu-ti schimba nimeni parerile, doar ca atunci cand parerea face rau unei relatii importante, pur si simplu nu merita sa ti-o exprimi.

Doamne, cat am putut sa aberez, ca sa ma justific de ce ieri am mers totusi la restaurant cu familia desi mi s-a parut nepotrivit, daca e sa judec dupa sentimentele mele vizavi de razboi. Eu nu ma pricep la razboi si nici nu tin, dar bai, mi-era o mila de nu mai puteam de amaratii aia de acolo. Sa-i vezi cu copii dupa ei ca nu stiu care si incotro s-o apuce. E cumplit. Am vorbit putin singura despre asta si ma gandeam sa ma filmez, dar inca nu sunt convinsa de niste chestii, asa ca trebuie sa le mai dezbat putin ianinte de a le da drumul. Lasand asta la o parte, a fost o seara reusita. Eu am primit un buchet frumos de trandafiri, Cati si-a vazut visul cu ochii, desi nu-i venea sa-si creada ochilor. Am lasat-o sa manance o ditamai felia de tort inainte de mancare. A fost in loc de mancare, dar sa trecem si peste asta, ca o data e ziua mea. Are un hanorac pe deasupra in poza, dar pe dedesubt poarta o rochie de gala 🙄. Au venit sa ma ia de la munca, si in loc sa ne ducem direct la restaurant cum fusese vorba, ne-a frecat la melodie, si n-a fost chip sa-i scoatem asta din cap, fara sa o suparam, ca ea vrea sa treaca intai pe acasa ca sa se imbrace frumos de ziua mea 😍.