Am o colega care a fost plecata in tara la ea, undeva in Balcani, ca sa rezolve niste treburi. Cu lucratul asta de acasa a putut sta acolo doua luni. Fusul orar ajuta prefect in sensul asta. Pana pe la 3-4 dupa masa iti rezolvi treburile, dupa care se face 9 dimineata in Canada si pana la 10 noaptea acolo sunt fix 8 ore. Cand s-a intors, cu bucurie, acasa, in Canada, cica s-a dus la o petrecere de pensionari. E mai inaintata in varsta, desi n-ai zice, dar suficient incat discutiile din jurul paharului sa fie despre retragerea din activitate. Unii, satui de tot ce se intampla in Canada mai nou, vor sa se retraga inapoi. Vrajeala, asta voiau si inainte. Nu stiu inainte de ce, cum nu stiu nici ce se intampla in Canada mai nou, dar in ziua de azi e mai la moda sa zici asta decat ca nu mai ai bani sa traiesti pe aici. La care colega mea le-a zis, e scumpa viata si acolo, dar, intr-adevar, inca mai ieftina decat aici, mai ales daca pleci cu casa dupa tine, doar ca, uite, eu am stat doua luni, si nu ma mai vad traind acolo. Abia asteptam sa vin inapoi.
Motivele tineau de calitatea vietii, zicea ea, dar cred ca erau doar pretexte. Motivul adevarat e ca nu se mai simtea acasa. Si spun asta pentru ca imi amintesc foarte bine, am scris si pe blog lucrul asta, si tot ce-am scris pe blog a ramas intiparit si-n memoria mea, la cateva luni dupa ce am ajuns in Canada simteam acelasi lucru. Nu ma vedeam traind pe aici. Si mai ales murind, scriam eu, de parca mi-ar mai si pasa. Acum, o inteleg foarte bine. Si eu simt la fel. Si inca n-am ajuns la pensie. Acolo, zicea si ea, e frumos sa te duci in vacanta, sa stai la terasa si sa cheltui bani. Bine, ca pensionar, ai putea face asta pana mori. Dar doar daca mori repede 😁, ca o vacanta e vacanta daca tine putin. Ca si ea, nici eu nu ma mai vad traind in Romania, iar asta trece dincolo de motivele privind calitatea vietii, care sunt si astea cat se poate de reale. Sunt acele asa-zise radacini. Care, iata, cel putin noi doua suntem dovada vie ca se regenereaza.
Place Nouveau 