Apropo de feelingul acela prapastios de singuratate, care vine de-asa de departe si demult c-a imbatranit si s-a ratacit, o forma mai plastica de-a spune ca partea veche a creierului isi activeaza instinctul de supravituire, chiar daca nu exista niciun pericol real sa mor pe vreo insula pustie, eu il simt, exact, pe plajele goale. Daca nu e lume pe plaja, poate nisipul ala sa fie cel mai alb si cel mai fin, iar apusul, la orizontul ei, cel mai aprins, pe mine nu ma apuca oricum seara pe acolo. Asta am simtit-o pregnant weekendul trecut cand am fost la Awenda, cel mai drag mie loc din Canada. Am ratat sambata, cand sigur a fost cea mai multa lume, ca dintr-o socoteala gresita, pur si simplu n-am mai gasit cazare pe nicaieri, asa ca am ajuns abia duminica. Urmand sa stam si luni ca era long weekend. Vreme buna, lumea, de asemenea, am facut o gramada de chestii pe acolo, ne-am dat cu bicicleta prin padure, ne-am leganat in hanac, dar si sa fi stat toata ziua pe plaja, nu m-as fi plictisit. Chiar ma intrebase cineva daca nu m-am plictisit pe plaja toata ziua. Nici gand. A doua zi insa da, am simtit acel feeling apasator, pe care l-as putea numi si plisctiseala, cand plaja nu mai era primitoare, desi aveam loc sa ma asez oriunde, spre deosebire de ziua din urma, cand, am uitat sa zic, am facut si calarie. Unii peste altii. Acum numaram cu bucurie fiecare ratacit care mai intra in parc si cat am stat acolo am tot sperat ca se va umple ca ieri. Pana n-am mai rezistat si ne-am bagat si noi picioarele. Si nu in apa. Desi ne promisesem o zi intreaga de balaceala. Nici vremea n-a mai ajutat, e drept, dar pustietatea plajei e moartea pasiunii. Awenda e o bijuterie de loc, dar oamenii o sfintesc. Ca orice alta plaja. Sau piscina, ca m-am balacit weekendul asta torid de ma duc azi cu apa in urechi la munca. A fost atata lume in piscina din Wonderland ca nu aveai loc sa inoti. Dar daca ar fi fost goala si numai pentru mine, nu mi-ar fi placut mai mult, ca eu pur si simplu imi iau energia de la oameni in astfel de locuri. Si n-am pretentii, apropo de scandalul cu Buhnici, pot fi grasi, slabi, negri sau albi, incapem unii de altii, chiar daca nu mai e loc 😉
Place Nouveau 