Cum a invatat Cati sa mearga pe bicicleta?

Nu stiu. Serios, mi-ar placea sa va dau niste tips and tricks, mai ales ca a invatat in 10 minute, dar eu am contribuit doar cu scenarii la povestea asta. Realitatea insa a batut toate filmele din capul meu. Eu doar am facut ochii cat rotile de la bicicleta aseara cand am vazut-o ca trece, pe bicicleta, pe langa mine.

Cati vara asta nu s-a suit pe bicicleta niciodata. Cel putin nu pe asta a ei. Tinea o trotineta in casa si-i era mai usor s-o ia de coarne sa plecam in parc decat sa coboram in locker, unde era bicicleta, si cu rotile desumflate pe deasupra. Imi propusesem vara asta s-o invat sa mearga fara roti ajutatoare. Dar ne-am lalait si uite ca a venit toamna si noi abia ieri i-am scos bicicleta prima data. Gandeam in mintea mea ca asta e treaba serioasa si trebuie sa ma pregatesc. La un moment dat, chiar intentionam sa intru pe YouTube sa vad cum au facut altii. Am citit articole despre experienta altora, cautand sa ma inspir, dar mi se parea asa de complicat ca ma apuca panica pana intr-acolo incat ma gandeam ca din cauza mea copilul meu va creste si nu va sti sa mearga pe bicicleta. In fine, ieri, cand a venit cu tac-su sa ma ia de la munca, era echipata cu cotiere si genunchiere, abia cumparate de la Toys R Us, si cu o determinare demna de-o asemenea cauza. In seara asta luam taurul, pardon, bicicleta de coarne. Zis si facut, am ajuns acasa, am halit, am coborat in locker, am luat bicicleta si am plecat in parc. Stropii de ploaie care se pornisera, nu ne-au oprit. Cand s-a suit pe ea i-am spus asa, ca sa para ca ma pricep: Cati, picioarele stiu sa mearga, nu te gandi la picioare, creierul trebuie sa invete, uita-te in fata si imagineaza-ti ca mergi pe bicicleta. Bobi, tinand-o de spate, i-a propus sa isi ia intai picioarele de pe pedale si sa mearga pur si simplu cu bicicleta sub ea. L-a ascultat, dar ce am observat din prima a fost ca isi facea mai degraba vant si isi ridica picioarele tinandu-se in echilibru. Mi s-a parut o prima victorie importanta. Care m-a facut s-o incurajez: Cati, daca venim in fiecare zi si facem chestia asta jumatate de ora, in cateva luni stii sa mergi. A vrut o pauza deja. Iar in momentul ala am lasat garda mai jos, zicandu-i, ok, daca facem chestia asta un sfert de ora pe zi, pana la anul inveti. S-a invartit pe acolo cateva minute, dupa care a zis ca ea se duce sa se dea in leagane. E clara treaba!, mi-am zis, dar nu am insistat. Din momentul ala nu s-a mai suit pe ea. Am stat vreo ora in parc, ea pe leagane, noi de vorba cu un roman abia aterizat in Canada, pe care mi-a facut placere sa il cunosc, si sper sa fie doar prima intalnire, mai ales ca sta la un bloc de noi, dupa care Cati s-a reechipat si am plecat spre casa ca se innopta.

La un moment dat, cu mintea inca la roman, Cati trece pe langa mine. Pe bicicleta. Nici n-am apucat sa o filmez prima data ca nu ma asteptam. Chiotul meu de bucurie a dezechilibrat-o si am pus-o sa mai faca o data. Iar de data asta am filmat-o. Iata filmuletul!!!😯😎

Ce cred ca a ajutat? Asta ca sa am totusi si o explicatie logica la o asemenea minune. Unele din urmatoarele lucruri sau toate la un loc. Poate faptul ca a avut bicicleta de mica. Chiar daca a mers cu ea cand si cand, a fost totusi un exercitiu. Vara asta n-a mers pe bicicleta ei, cum spuneam, dar am suit-o de vreo doua, trei ori pe un trail-a-bike, o smekerie care se ataseaza la o bicicleta mare, si copilul pedealeaza cu un adult in tandem. Arata asa:

Sunt doar supozitii. Poate e ea prea smekera si atat 😉. Si pregatita. Ca noi am mai incercat o data anul trecut, dar fara succes. Eu ii ziceam lui Bobi ca a ajutat-o si faptul ca face karate. Karate asta e ca tigarile, dar invers. Daca de la tigari ti se trag toate relele, de la karate, toate smekeriile 😂


%d blogeri au apreciat: