Seara noastra in doi

Stiti ca sunt unii parintii pe care copiii ii enerveaza atat de tare ca pleaca, sau macar viseaza, sa plece doar ei doi in vacanta si la restaurant. Eu nu i-am inteles niciodata, ba numai cand ma gandesc ca as lasa-o pe Cati singura (indiferent cu cine ar sta, in sufletul meu tot singura ar ramane), in mintea mea pur si simplu apare o contradictie si clar, o opozitie. De ce sa fac asta? Noi ne simtim bine impreuna, e o armonie pe care as trada-o indepartand-o pe Cati de noi. Ca sa nu mai zic ca de cele mai multe ori tocmai pentru ea ne ducem. Bucuria de a fi cu noi e mai mare decat cea pe care mi-ar aduce-o orice eveniment social la care n-o pot lua si pe ea. La un teatru de oameni mari sau stiu eu ce alta balarie din asta eu pot sa ma duc la fel de bine cum pot sa nu ma duc. Mi-e fix egal. Dar nu mi-e deloc indiferent cum se simte ea. Motiv pentru care mi-a fost foarte usor pana acum sa aleg locuri care sa fie potrivite pentru familii, nu doar pentru mama si tata. Daca nu putem lua copilul cu noi, puteti sa vi le bagati undeva. Invitation politely declined. Si nu va faceti griji, avem de unde alege! Fac asta de ani de zile si nu simt ca am pierdut ceva. Ba am avut senzatia ca am pierdut copilul, weekendul asta cand, dupa mai bine de 5 ani, si fortati de imprejurari, am iesit la restaurant singuri.

Clubul de karate unde merge Cati organizeaza din cand in cand Parents Night Out. Sambata seara, de la 5:30 pana la 9:00, copiii mananca pizza si se uita la film in dojo, impreuna cu senseii, timp in care parintii isi pot face de cap. Data trecuta am intrebat-o pe Cati daca o intereseaza. Pe noi ne interesa doar daca ea vrea sa manance pizza si sa se uite la film cu karatistii sau sa mergem impreuna la restaurant. Nu ma tin minte daca chiar i-am oferit alternativa asta, tin minte doar ca a zis pas. Si aia a fost toata discutia. De data asta, primesc un mesaj de la mama prietenei ei celei mai bune, care e si ea karatista, cum ca Sophia merge, vine si Cati? La “their date night”, asa s-a exprimat. Dovada ca si ei erau interesati de acelasi lucru. Ca fetele sa se simta bine. Am intrebat-o pe Cati, iar Cati mi-a dat aprobare sa confirm.

Ce-am facut noi in tot timpul asta? Pai am trecut strada. Vizavi e un restaurant indian la care nu fusesem niciodata. L-am ales si pentru ca noua ne place mancarea indiana, dar Cati nu e amatoare, asa incat sa se bucure ca nu vine si ea cu noi. Am halit hot butter chicken, mango lassi, nu pot zice ca am baut mango lassi, ca era gros de nu prea mi-a mai trebuit si mancare dupa, ne-a placut, dar nu am simtit ca mi-a schimbat viata. Si nici imbunatatit casnicia. Ca sa nu mai zic ca mi-a si intarziat iubitul la intalnire, prins fiind in trafic, preferand compania unor prieteni pe care sa-i aduca de la aeroport. Daca prietenii citesc, stiu si ei ca glumesc 😁. N-a fost nimic altceva decat o masa la restaurant in care i-am simtit lui Cati lipsa din decor. Nu, nu ne mai ajungem unul altuia. Pentru ca acum suntem mult mai mult de-atat. Seara asta nu a facut decat sa imi confirme, nu sa-mi arate, ca intuitiv stiam deja, ca noi acum traim cei mai frumosi ani ai nostri. In formula asta 😉

Singura in restaurant, asteptandu-mi iubitul sa vina la intalnire ❤️

%d blogeri au apreciat: