Fix ieri scriam ca anul asta vreau sa ma relaxez, ca si anul trecut, ca nu mi-am propus sa fac nimic, de fapt, mi-am propus sa nu fac nimic serios, cand ce sa vezi?! Spre seara, inainte cu vreo ora sa termin munca, aflu dintr-o discutie cu sefa, initial, usoara, despre altceva, ca sunt in carti sa ii iau locul. Si ca, daca vreau, trebuie sa incepem pregatirea pentru asta. Nu sunt inca ready sa fiu maine controller, dar pana iese ea la pensie am timp sa invat. Asa mi-a zis, ba mi-a propus si sa reiau niste cursuri, ca sa imi reimprospatez cunostintele despre anumite chestii. Ca mi le plateste firma. Discutia initiala de la niste cursuri pornise, dar fara nicio legatura cu mine, era vorba despre altcineva. Eu chiar urma sa ii spun ca pe mine sa nu ma mai trimita nimeni iar la scoala, cand ea, intamplator vorbind prima, imi serveste asta. Iar eu mi-am inghitit vorbele in momentul ala. Dar nu pentru ca mi-a fost jena sa o refuz, am trecut demult de faza asta, ci pentru ca am vazut acolo o sansa, de genul alora care nu vin de multe ori in viata, poate doar o data, si pe aia n-am vrut s-o refuz. Am mai facut asta si inainte si experienta in domeniu in spune sa nu stau la discutii. Asa ca ce credeti ca faceam eu aseara? Imi cautam pulovere online? Nu, tati, eram pe site-ul University of Toronto, punand cursuri, nu boarfe la cos.
Asa ca unde ziceam ca n-am niciun plan pe anul asta, don’t worry. Au altii pentru mine 🙄
Place Nouveau 